„Proiectul Persefona” – singura speranţă a omenirii în cazul unei catastrofe globale? (GALERIE FOTO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Construirea unor vase spaţiale intergalactice capabile să transporte populaţii umane dincolo de graniţele Sistemului Solar ar putea părea o idee desprinsă din filmele ştiinţifico-fantastice, însă o organizaţie non-profit doreşte să pună în practică acest vis în următorii 100 de ani.

Inginerii consideră că, pentru a putea călători în afara Sistemului Solar, oamenii vor trebui să construiască nave spaţiale sub forma unor „lumi vii”, după modelul Arcei lui Noe, care să fie complet autonome şi autosustenabile.

Aceste vase spaţiale ar putea fi utilizate pentru a salva şi găzdui populaţiile umane în eventualitatea producerii unei catastrofe globale pe Terra.

Iniţiativa a fost denumită „Proiectul Persefona” şi are la bază un studiu ce vizează determinarea perioadei de timp de care ar avea nevoie pentru a supravieţui o misiune spaţială în afara graniţelor Sistemului Solar, cu echipaj uman la bord.

Concluzia studiului este următoarea: orice generaţie viitoare de vase spaţiale pe care oamenii le vor construi trebui să fie autosustenabile nu doar în privinţa apei şi a surselor de hrană, ci şi în ceea ce priveşte progresele de natură culturală.

În esenţă, orice vehicul spaţial pe care oamenii îl vor trimite într-o bună zi în spaţiul intergalactic va trebui să fie „un ecosistem înfloritor”.

„Proiectul Persefona” reprezintă în sinea lui un studiu realizat de Icarus Interstellar, o organizaţie non-profit care speră să trimită în viitor nave spaţiale cu echipaj uman la bord în spaţiul interstelar, prin intermediul „One Hundred Year Starship Project”.

Icarus Interstellar şi alte agenţii şi organizaţii consideră că omenirea va putea să construiască o viitoare „navă-lume” în următorii 100 de ani, care va fi capabilă să preia la bordul ei un număr mare de oameni, într-o misiune spaţială dincolo de graniţele Sistemului Solar.

Acestea ar putea fi numite „nave-generaţii”, întrucât mai multe generaţii de oameni vor trăi la bordul lor în aceste călătorii în spaţiul intergalactic.

Pentru ca o astfel de misiune spaţială să fie posibilă oamenii au nevoie de iniţiative precum „Proiectul Persefona”, a declarat liderul acestuia, Rachel Armstrong, arhitect şi profesor de design la Universitatea Greenwich.

„Persefona este interiorul viu al unei nave-lume”, a spus Rachel Armstrong. „Noi nu încercăm doar să luăm nişte lucruri de pe Terra şi să le punem într-o oală uriaşă. Proiectul nostru vizează şi felul în care creăm un design şi un mediu într-un sistem închis. Putem oare să creştem un ecosistem din nişte resturi?”.

Studiul sugerează faptul că, dacă oamenii vor reuşi să construiască o astfel de navă spaţială interstelară în următorii 100 de ani, atunci acea navă va trebui să fie un fel de „mini-Terra”.

„Va trebui să ţinem cont de soluri, ciclurile meteo şi alte procese care ne influenţează existenţa. Acestea includ şi descoperirile tehnologice, iar societatea de pe o astfel de navă va trebui să fie capabilă să anticipeze progresele culturale care vor avea loc în paralel pe Terra”, au spus iniţiatorii proiectului.

Icarus Interstellar nu este singura organizaţie care iniţiază astfel de proiecte ambiţioase.

În Statele Unite, Darpa şi NASA lucrează şi ele la proiectul „100 Years Starship” (100 YSS), un proiect care are ţelul de a-i duce pe oameni în condiţii de siguranţă în afara Sistemului Solar în următorii 100 de ani.

Unele dintre tehnologiile concepute pentru aceste „nave-oraş” ar putea fi transferate şi în oraşele moderne de pe Terra. Astfel, publicul larg ar putea avea de beneficiat de pe urma aplicaţiilor folositoare derivate din aceste proiecte spaţiale.

Surse: Mediafax, Daily Mail