Femeia care a contribuit la apariţia paleontologiei moderne, Mary Anning, este sărbătorită astăzi de Google

Pagina de start a motorului Google afişează un logo în care silueta lui Mary Anning – prezentată din spate şi purtând o pelerină verde şi o pălărie – formează litera „L”, iar oasele fosilizate ale unei vieţuitoare preistorice alcătuiesc celelalte litere ce compun cuvântul „Google”.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Mary Anning s-a născut pe 21 mai 1799, într-un sat dintr-o regiune de coastă din Anglia, în comitatul Dorset, denumit Lyme Regis. La vârsta de 15 ani, a trăit o experienţă ieşită din comun: Mary a fost singura supravieţuitoare după ce un fulger a lovit patru persoane din acel sat, inclusiv pe bona care o ţinea de mână în acel moment.

Tatăl ei, tâmplar, îşi completa veniturile lunare vânzând turiştilor diverse fosile. Atunci când el a murit de tuberculoză, în 1810, familia sa a rămas fără bani. Mary şi fratele ei Joseph au început să caute fosile în fiecare zi, iar aceasta a devenit ocupaţia lor principală. Era o muncă grea, mai ales iarna, dar şi periculoasă, iar Mary a fost aproape de a-şi pierde viaţa în 1833, în timpul unei alunecări de teren.

Colecţionarea de fosile era în mare vogă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai întâi ca o pasiune, aşa cum era colecţionarea de timbre, dar apoi această activitate s-a transformat progresiv într-o veritabilă ştiinţă, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conştienţi de importanţa fosilelor în geologie şi în biologie. Mary Anning a început această profesie dintr-un motiv pur comercial, însă comunitatea ştiinţifică a devenit foarte repede principala ei sursă de clienţi.

Primul motiv pentru acest interes al oamenilor de ştiinţă şi pentru orientarea carierei lui Mary Anning a fost descoperirea făcută de aceasta, la câteva luni după moartea tatălui ei: un schelet complet de ihtiozaur. Fratele ei găsise craniul acelei vieţuitoare, care semăna cu un crocodil mai mare, cu un an mai devreme. Restul scheletului lipsea, dar Mary, însoţită de fratele ei, l-a descoperit după o furtună. Această specie fusese deja descrisă în 1699, pe baza unor fragmente descoperite în Ţara Galilor, dar acesta a fost primul schelet complet de ihtiozaur descoperit pe plan mondial. A fost o descoperire importantă, care a fost descrisă la scurt timp după aceea în publicaţia Transactions of the Royal Society. Mary avea pe atunci vârsta de 12 ani.

Reputaţia lui Mary Anning, care creştea tot mai mult, i-a atras atenţia lui Thomas Birch, un colecţionar bogat. Impresionat de sărăcia în care trăiau Mary Anning şi familia ei, Thomas Birch şi-a scos la vânzare propriile fosile şi i-a donat toţi banii lui Mary Anning (aproximativ 400 de lire sterline). Scăpând astfel de grijile financiare, pentru prima dată în viaţa ei, Mary a continuat să caute fosile, chiar şi după ce fratele ei s-a angajat într-un atelier local de tapiţerie.

Următoarea ei descoperire majoră a reprezentat o premieră: scheletul unui plesiozaur, găsit în 1821. Exemplarul descoperit era un Plesiosaurus dolichodeirus şi este în continuare considerat în zilele noastre ca specimenul tip pentru această specie. În 1828, Mary Anning a descoperit un important schelet de pterodactil, un Pterodactylus macronyx, primul găsit în afara Germaniei. A vândut această fosilă lui William Buckland, care i-a schimbat numele în „Dimophordon”.

Cele trei descoperiri formează partea majoră a contribuţiei pe care Mary Anning a adus-o paleontologiei, însă cercetătoarea britanică a continuat să caute şi să colecţioneze fosile întreaga ei viaţă, făcând numeroase alte descoperiri în acest domeniu.

În anii 1830, Mary a primit o rentă anuală din partea British Association for the Advancement of Science, drept recompensă pentru eforturile sale.

Mary Anning a murit pe 9 martie 1847, la vârsta de 47 de ani, din cauza unui cancer mamar. Cu câteva luni înainte de a muri, Mary a primit titlul de membru onorific al Geological Society of London, în ciuda statutului sexist din epocă al acestei organizaţii, care interzicea includerea femeilor în rândul ei.

Luate în ansamblu, descoperirile făcute de Mary Anning reprezintă una dintre dovezile care au demonstrat fenomenul de extincţie a speciilor, sugerat începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea de diverşi zoologi, precum Georges Cuvier. În trecut, oamenii credeau că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele în timpul Creaţiei şi era de neconceput ca anumite specii să dispară. Se presupunea că un schelet bizar care era descoperit aparţinea unei specii care trăia încă într-o regiune neexplorată a Terrei. Natura atât de ciudată a scheletelor găsite de Mary Anning şi de alţi paleontologi din epocă, precum Gideon Mantell, supranumit „descoperitorul dinozaurilor”, a dat o lovitură puternică acestor argumente şi a deschis drumul către o mai bună înţelegere a vieţii din perioadele geologice precedente.

Influenţa lui Mary Anning s-a extins şi asupra geologiei: descoperirile ei au pus bazele pentru o veritabilă revoluţie în domeniul geocronologiei, o disciplină care utilizează fosilele pentru a reconstitui istoria Pământului.

Naturalistul americano-elveţian Louis Agassiz, impresionat de întâlnirea sa cu Mary Anning, a numit două specii în onoarea ei: Acrodus anningiae şi Belenostomus anningiae.

Totodată, Tracy Chevalier a scris romanul „Remarkable Creatures”, care spune povestea lui Mary Anning. Ideea de a scrie acest roman i-a venit lui Chevalier în timp ce vizita un muzeu dedicat fosilelor de dinozaur din Dorset, în Marea Britanie.

De asemenea, Mary Anning a fost inclusă în lista celor 10 femei din Marea Britanie care au avut cea mai mare influenţă asupra istoriei ştiinţei, întocmită de Royal Society în 2010.

Google îşi modifică ocazional logoul pentru a marca diferite evenimente speciale şi pentru a omagia personalităţi ale culturii universale.

Sursa: Mediafax