O descoperire importantă despre SIDA: „Rezervoarele” virusului se instalează foarte repede în corp. Importanţa acestui rezultat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Instalarea foarte rapidă a acestor rezervoare virale reprezintă „o nouă provocare, foarte importantă, pentru strategiile de eradicare a HIV”, afirmă cercetătorii americani care au coordonat studiul.

Aceste rezervoare sunt situate în celule ale sistemului imunitar, limfocite T, unde virusul poate să scape de acţiunea medicamentelor şi de unde infecţia poate să repornească, atunci când tratamentul antiretroviral este oprit.

Ele reprezintă principalul obstacol în obţinerea unei eficienţe complete a tratamentelor care permit în zilele noastre ca virusul să devină nedetectabil în sânge, dar care nu permit eliminarea completă a acestuia. Aceste „sanctuare” virale au devenit una dintre ţintele majore vizate de programele de cercetări ştiinţifice contra SIDA.

Medicii de la Harvard Medical School au dedus că apariţia acestor rezervoare virale la macaci apar la mai puţin de trei zile după inocularea cu VIS, echivalentul lui HIV pentru maimuţe, atunci când acest virus era încă nedetectabil în sângele animalelor infectate.

Un număr de 20 de maimuţe, cărora le-a fost inoculat acel virus, au fost tratate cu antiretrovirale timp de 3 zile, 7 zile, 10 zile sau 14 zile după introducerea virusului.

Animalele tratate doar trei zile după infectare nu au dezvoltat reacţia imunitară proprie acestei infecţii.

Însă, la toate maimuţele, oprirea tratamentului după 24 de săptămâni a fost urmată de o reapariţie a infecţiei virale. În cazul maimuţelor tratate foarte devreme, reapariţia virusului a necesitat mai mult timp, însă ea s-a manifestat sistematic.

Studiul întăreşte concluziile formulate recent după noile situaţii apărute în cazul „bebeluşului din Mississippi”.

Născută în Statele Unite dintr-o mamă infectată cu HIV, această fetiţă a primit doze puternice de antiretrovirale la scurt timp după naştere şi a continuat această terapie vreme de 18 luni, până când medicii i-au pierdut urma, întrucât fetiţa s-a mutat cu mama ei în alt stat.

Atunci când au regăsit-o, după cinci luni, şi au testat-o din nou, medicii nu au mai găsit nicio urmă de virus în organismul ei şi au vorbit despre un fenomen care contrastează cu obişnuita recidivă a virusului imunodeficienţei umane (HIV), ce se manifestă de regulă la câteva săptămâni după oprirea tratamentului.

Cazul fetiţei din Mississippi i-a determinat pe cercetători să spere la o eradicare definitivă a virusului pentru persoanele tratate la câteva ore după infectare.

Dar „recidiva virală” s-a produs în cele din urmă: după mai mult de doi ani fără tratament, fetiţa a redevenit seropozitivă.

„Există diferenţe importante între maimuţele infectate cu VIS şi oamenii infectaţi cu HIV”, a declarat unul dintre autorii studiului, Dan Barouch.

Însă „rezultatele clinice nefericite ale recidivei virale în cazul bebeluşului din Mississippi par să concorde cu datele oferite de studiul făcut pe maimuţe” şi constituie „o provocare importantă pentru acţiunile de eradicare a HIV”, a adăugat Dan Barouch, cercetător la Harvard Medical School.

Un alt studiu, realizat tot la Universitatea Harvard, a încercat să prezică eficienţa noilor tratamente contra rezervoarelor virale. Studiul arată că durata înainte de recidiva virală este „foarte variabilă” şi poate să intervină la mai mulţi ani după o remisie a infecţiei, potrivit unui articol publicat în revista ştiinţifică americană PNAS.

Duminică, a început la Melbourne, în Australia, cea de-a 20-a Conferinţă internaţională despre SIDA, un eveniment ştiinţific şi social major, organizat la fiecare doi ani despre această epidemie mondială.

Surse: Mediafax, LA Times, Eurekalert, BBC News