Acesta e partenerul potrivit pentru tine? Poţi afla cu ajutorul a doar două întrebări

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Iată cele două întrebări: 

1. Cât de fericit(ă) eşti în căsnicie, faţă de cât de fericit(ă) ai fi dacă n-ai fi căsătorit(ă)?
2. Cum crezi că a răspuns soţul tău/soţia ta la această întrebare?

În anii 1980, oamenii de ştiinţă au pus aceste întrebări unui număr de 4.242 de cupluri într-o primă rundă de studiu şi apoi au pus aceleaşi întrebări aceloraşi oameni, 6 ani mai târziu. 

Recent, economiştii Leora Friedberg şi Steven Stern, de la University of Virginia, au reanalizat datele acelui studiu şi au constatat că, că, în mod deloc surprinzător, oamenii care spuneau că nu le-ar merge mai rău dacă ar fi singuri decât le merge căsătoriţi aveau şanse mai mari de a divorţa. 

Dar şansele de despărţire erau încă şi mai mari atunci când unul dintre parteneri supraestima cât de fericit e celălalt membru al cuplului în căsnicie. 

Doar în 40,9% dintre cupluri, persoanele au identificat corect în ce fel ar răspunde partenerul lor la prima întrebare. Asta înseamnă că în aproape 60% dintre cupluri partenerii nu se cunoşteau şi înţelegeau suficient de bine unul pe altul, iar în aproximativ un sfert dintre aceste cupluri existau discrepanţe mari în ceea ce priveşte evaluarea gradului de fericire a partenerului.

În total, aproximativ 7% dintre cupluri au divorţat în intervalul de 6 ani al studiului. Dar printre cei care estimaseră corect cât de nefericit ar fi partenerul lor în caz de despărţire, rata divorţurilor a fost sub 6%, pe când la cuplurile care estimaseră greşit, rata despărţirii a fost mult mai mare: dintre bărbaţii care supraestimaseră nefericirea soţiilor lor în caz de divorţ, 13% au sfârşit prin a rămâne singuri, iar dintre femeile care supraestimaseră nefericirea pe care divorţul le-ar aduce-o soţilor lor, 14,5% au sfârşit prin a divorţa. 

Supraestimarea fericirii partenerului în cadrul căsniciei afectează modul în care cuplurile „negociază” conflictele, spun cercetătorii. Dacă unul dintre parteneri estimează greşit cât de fericit este celălalt în căsnicie, atunci poate „negocia” prea dur şi poate face greşeli.

Prof. Stern dă un exemplu explicativ: „Dacă îmi închipui că soţia mea este foarte fericită în căsnicie, s-ar putea să insist să facă mai multe treburi gospodăreşti sau să contribuie mai mult la bugetul familiei. Dacă, fără ca eu să-mi fi dat seama, ea nu este, de fapt, deosebit de fericită în căsnicie, sau dacă face cunoştinţă cu un tip bine care îi arată interes, atunci ea s-ar putea să decidă că acele pretenţii ale mele reprezintă picătura care umple paharul şi că divorţul ar fi o opţiune mai bună pentru ea.” 

În acest caz, împingerea prea departe a unor pretenţii, pe baza presupunerii greşite că partenerul e fericit în căsnicie şi că ar mai nefericit în urma despărţirii, duce la un divorţ care, altfel, probabil n-ar fi avut loc.

Sursa: Mail Online