Istoria celui mai grav accident aviatic din România

O aeronavă Airbus A310-324 aparţinând Tarom şi care avea destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit la 31 martie 1995, la ora 9.11, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare.

În urma accidentului şi-au pierdut viaţa 60 de persoane – 11 membri ai echipajului şi 49 de pasageri, între care trei cetăţeni americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români şi 32 de cetăţeni belgieni, printre aceştia fiind un copil de şase ani şi un altul de patru luni.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Ministerul Transporturilor susţinea că accidentul aviatic de la Baloteşti (Ilfov) a fost provocat de „indisponibilitatea fizică a comandantului, suprapusă pe un defect nesemnalizat al sistemului automat de tracţiune (ATS – care stabileşte tracţiunea necesară pentru fazele de zbor prin deplasarea mecanică a manetelor de comandă a motoarelor pe o poziţie corespunzătoare), într-o fază a zborului în care timpul rămas copilotului pentru rezolvarea celor două evenimente nu a fost fizic suficient”.

GALERIE FOTO completă pe Mediafax Zoom

Sursa citată preciza că, în momentul în care aeronava a atins altitudinea de aproximativ 600 de metri (2.000 de picioare) şi avea o viteză de aproape 190 de noduri, a început să vireze spre stânga (către Baloteşti), potrivit comenzilor controlorilor traficului aerian. După respectarea tuturor comenzilor normale, sistemul automat de tracţiune (ATS) a trecut de la tracţiunea necesară pentru decolare la tracţiune inferioară pentru faza de zbor „urcare”.

Din acel moment, tracţiunea motorului stâng a început să scadă încet. Timp de 42 de secunde, aeronava Airbus a continuat virajul stânga, la început menţinându-şi viteza de 190 de noduri şi având un unghi mediu de înclinare de 25 de grade. Pentru că motorul stâng mergea normal, iar cel din dreapta era la relanti şi ţinând cont că viteza a început să crească, aeronava s-a răsucit spre stânga, ajungând la un unghi de picaj de 80 de grade. Avionul a căzut aproape vertical, la 200 de metri de Gara Baloteşti.

Reprezentanţi ai comisiei de anchetă susţineau că maneta de comandă a motorului dreapta ar fi trebuit supravegheată de către copilot, adică ţinută cu mâna până se fixa, întrucât aceasta ar fi avut o mică defecţiune (până nu se stabilea la poziţia comandată, maneta revenea la relanti).

A doua problemă a fost vremea nefavorabilă: la 31 martie 1995 ningea puternic şi era ceaţă. Astfel, dacă ar fi fost vizibilitate, după executarea comenzilor pentru fixarea manetelor de control ale celor două motoare, s-ar fi observat întoarcerea nefirească a avionului faţă de pământ, iar în cele 12 de secunde rămase aeronava ar fi putut fi redresată.

La aproape cinci ani de la tragedie, în 18 decembrie 2000, Ministerul Transporturilor informa că investigaţiile tehnice făcute în cazul prăbuşirii avionului au evidenţiat drept cauze ale accidentului tracţiunea asimetrică a motoarelor, posibila incapacitate (medicală) a pilotului comandant survenită în timpul zborului şi comenzile insuficiente efectuate de către copilot în condiţiile apariţiei primilor doi factori.

În acest caz, imediat după tragedie a fost deschis un dosar şi de către procurorii Parchetului Tribunalului Capitalei. În 1997, Parchetul ierarhic superior, respectiv Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, a solicitat o parte din dosar, referitoare la înregistratorul de bord, iar Parchetul Capitalei a comunicat faptul că poate transmite doar o parte din documente.

În mai 2008, Ministerul Public informa că dosarul privind accidentul aviatic de la Baloteşti nu se găseşte în evidenţele Parchetului Curţii de Apel Bucureşti din 1997, când a fost declinat de la Parchetul Tribunalului Capitalei.Procurorul general al României de la acea vreme, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, cerând să verifice dacă au existat deficienţe în circuitul documentelor privind accidentul aviatic.

În urma sesizării, Comisia de disciplină pentru procurori a CSM a făcut verificări, constatând lipsa unor acte de urmărire penală. În aceste condiţii, în iulie 2008 Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca anchetatorii să reconstituie documentele care lipsesc din dosarul privind accidentul aviatic de la Baloteşti.

În 31 martie 2014, Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile a publicat raportul final privind accidentul aviatic, cu menţiunea că acesta nu stabileşte vinovaţi, ci doar cauzele tragediei.

Concluziile raportului final, dat publicităţii abia la 19 ani de la cel mai grav accident aviatic care a avut loc în România, arată că factorii care au condus la producerea acestuia au fost: tracţiunea asimetrică, posibila incapacitate a pilotului comandant şi faptul că nu au fost luate de către copilot ”suficiente măsuri corective de a acoperi consecinţele primilor factori”.

În raportul Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile sunt prezentate ultimele minute ale cursei Tarom 371, inclusiv discuţiile din cabina aeronavei. Cu 32 de secunde înainte de prăbuşire, copilotul a sesizat că pilotul are o problemă şi l-a întrebat: „Ce ai, mă?”. Piloţii au intrat în panică, mai ales după ce şi-au dat seama că nu mai controlează aeronava şi că riscă să se prăbuşească. Ultimele cuvinte ale copilotului sunt: „Bă, s-a stricat ăla!”. După şase secunde, avionul s-a prăbuşit.

Sursă: Mediafax