Te poţi opri din citirea acestei propoziţii? Dacă nu, ai fost spălat pe creier FOTO+VIDEO

Potrivit psihologului şi specialistului în dislexie Lidia Stanton, noi toţi am fost spalaţi pe creier în citirea automată a propoziţiilor. Acest lucru, spune ea, provine din poveştile pe care am învăţat să le citim când eram mici- un proces de învăţare pe care Stanton îl numeşte „ireversibil”.

• Monument în onoarea lui Stalin, reinstalat la metroul din Moscova
• Cine este cel mai bine plătit sportiv din lume în 2025?

Un psiholog de la Universitatea din Leicester a scris pe site-ul Quora: ”Neurologii şi psihologii cognitivi fac glume că lectura este o formă de spălare a creierului.  Dacă am pus un cuvânt sau două în faţa ochilor tăi, te vei simţi obligat să le citeşti. Creierul tău o face automat pentru tine înainte de ca tu să decizi daca vrei să citeşiti sau nu”, a declarat Stanton.

Pentru a ilustra acest punct, Stanton a postat următoarele cuvinte:

Încercaţi să vă forţaţi să nu citiţi propoziţia în timp ce vă uitaţi la ea.  Pentru vorbitorii de limbă engleză, este foarte dificil să se uite la text fără a citi cuvintele, acelaşi lucru îl puteţi încerca şi cu o propoziţie în limba română.

Pentru contrast, încercaţi să numiţi ce reprezintă fiecare simbol din imagine. În timp ce acest lucru nu este dificil, va dura mult mai mult decât cititul.

Efectul este Stroop, un alt exemplu al acestui proces. Stroop este un test celebru utilizat pentru a investiga performanţa mentală a unei persoane şi implică faptul că participantul trebuie să identifice culoarea cuvintelor. Provocarea este de gestionare, de a identifica culoarea corectă atunci când cuvântul de fapt ”ne vorbeşte” despre o culoare diferită.

Din cauza faptului că creierele noastre au fost programate să citească cuvinte înainte de a vedea culorile, sarcina îi taxează mental pe cei mai mulţi oameni.

Învăţarea procesului de citire este ireversibilă. Acesta este motivul de ce l-am numit un fel de” spălare a creierului „. Noi nu am ales nimic. Noi aşa am fost învăţaţi. Dar există şi o altă latură a fenomenului. În timp ce cei mai mulţi oameni citesc automat, mulţi dislexici nu răspund acestui tip de ” spălare a creierului „, deoarece creierele lor rezistă la lectura fluentă, afirmă Stanton.

Potrivit psihologului, în funcţie de severitatea dislexiei, mulţi dislexici ar putea fi atraşi de forma cuvintelor mai degrabă decât de semnificaţiile lor.

„Este posibil ca această sensibilitate la forme şi modele să fie legată de creativitatea şi darul dislexiei pe scară largă, văzând altceva atunci când cei mai mulţi oameni sunt „doar” capabili să vadă sensul cuvintelor şi rareori observă trăsăturile fizice ale cuvintelor”, a declarat Lidia Stanton

Sursa: Mail Online