Ghid pentru îngrijirea copiilor în primul an de viaţă. Cum trebuie trataţi aceştia atunci când încep să meargă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La trei luni

La această vârstă, sugarul trebuie să stea în „postura păpuşii”, adică pe burtă, cu sprijin pe antebraţe şi cu capul ridicat. El trebuie să ţină capul sus câteva minute şi să îl întoarcă spre stânga şi spre dreapta, iar, mai târziu, să se şi joace în această poziţie. “De cele mai multe ori, părinţii evită să-şi aşeze copilul pe burtică. Se tem că va vomita sau se va sufoca. Aceste lucruri nu se pot întâmpla dacă este supravegheat, încurajat şi ajutat să îşi ridice capul, să îşi tonifice musculatura spatelui, pregătindu-se astfel pentru următoarea etapă”, explică Gabriela Nedel, kinetoterapeut.

Între trei şi şase luni 

În această perioadă, trebuie să se rostogolească. La început, se va întoarce doar pe o parte, primul pas spre rostogolirea pe burtă.

La şase luni

Acum, copilul trebuie să stea în şezut şi va reuşi acest lucru în urma unui „antrenament”. Părintele îl aşază în funduleţ, sprijinit, de câteva ori pe zi, la început pentru câteva minute, după care creşte şi numărul reprizelor. Scopul este de a tonifia musculatura spatelui, a abdomenului şi de a obţine un echilibru mai bun în şezut. “Aşezatul copilului între perne nu este recomandat deoarece nu avem un control vizual bun asupra poziţiei spatelui, acesta putând fi cifozat sau înclinat. O greşeală pe care părinţii o fac este aceea de a aşeza mult prea devreme copilul în această postură, când musculatura nu este pregătită pentru a susţine greutatea trunchiului şi a capului”, avertizează Gabriela Nedel.

Între şase şi şapte luni 

La această vârstă, copilul trebuie să se târască. De pe burtică, se va împinge în genunchi şi se va ajuta de mâini pentru a se deplasa înainte şi înapoi. 

Între opt şi nouă luni 

Cel mic trece acum uşor de la târâre la statul în patru labe şi, apoi, la mersul de-a buşilea. 

Între nouă şi 12 luni

Acum, copilul se ridică în picioare cu sprijin, după care se deplasează în lateral, cu pasi adăugaţi. Când începe să capete încredere îşi desprinde mâinile de obiectul de sprijin şi încearcă să-şi gasească echilibrul, şi chiar să faca unul sau doi paşi. “Recomand părinţilor să aştepte momentul când copilul se ridică singur în picioare şi vrea să se deplaseze. Când va fi vremea, el singur va dori să fie ajutat de către cei din jur. Dacă vom grăbi momentul ridicării în picioare şi al mersului, poate rezulta mersul pe vârfuri, dar şi  deficienţe ale coloanei mai târziu – curburile fiziologice ale coloanei vertebrale se formează în primii ani de viaţă. Există cazuri în care copilul este mai lent. Doar dacă depăşeşte cu mult perioada în care ar fi trebuit să obţină anumite posturi sau moduri de deplasare – de exemplu, dacă a împlinit 18 luni şi nu merge – trebuie să vă adresaţi medicului de recuperare sau kinetoterapeutului”, afirmă Gabriela Nedel.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: