Prima pagină D:News

Când este sărbătorită Ziua Europei şi ce semnificaţie are

03.23.2017 | ● Vizualizări: 1960
Credit: 123RF     + zoom
Galerie foto (1)

România celebrează pe 9 mai Ziua Europei, dedicată unităţii europene. În fiecare an, în această zi, se sărbătoreşte pacea şi unitatea în Europa.

 Data marchează ziua istorică în care a fost pronunţată declaraţia Schuman. În cadrul unui discurs ţinut la Paris, în 1950, ministrul francez al afacerilor externe de atunci, Robert Schuman, propune a stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care să înlăture pentru totdeauna posibilitatea izbucnirii unui nou război între naţiunile Europei, scrie europa.eu.

În 1985, liderii Comunităţii Europene, întruniţi în cadrul summitului de la Milano, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei, potrivit Ziarului Financiar .

La data de 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte patru state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.



Ministrul francez a propus atunci crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Ţările la adresa cărora a fost lansat apelul aproape se distruseseră reciproc într-un conflict care a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

Povestea unei serviete care a schimbat Europa şi a făcut imposibil războiul

 Pe 8 mai 1950, în gara din localitatea franceză Metz, se urca în tren Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei la acel moment. Doar câteva ore îl despărţeau de una dintre cele mai grele misiuni pe care le-a avut vreodată un om de stat european. În mai puţin de 50 de ani muriseră peste 100 de milioane de oameni. La 5 ani după terminarea războiului, Europa trecuse prin câteva momente care puteau reaprinde oricând conflagraţia. Un nou război era văzut destul de probabil de majoritatea cetăţeniilor de pe acest continent.

Fundamentele Uniunii Europene, ce se aflau în servieta lui Schuman, au apărut într-un moment în care omenirea s-a speriat de ea însăşi.

Schuman, care călătoarea către Paris, avea la el planul care urma să aducă pacea în Europa. Era la a opta ciorna. Nu Schuman era autorul lui, ci Jean Monnet, omul care reuşise să găsească o formulă prin care făcea războiul între europeni imposibil.

Dar pentru asta avea nevoie de un politician care sa poata vorbi cu toate partile interesate si sa ii convinga pe toti ca planul putea sa aiba succes.

Aici intervenea ministrul de externe francez. Asta era rolul lui Schuman. Practic, Jean Monnet, tehnocratul genial, avea nevoie de Robert Schuman, politicianul genial. Prima oara trebuia sa convinga intreg guvernul francez, pentru a putea vorbi in numele lui. Dupa aceea, Germania de Vest trebuia sa fie de acord. De asemenea, trebuia vazut daca europenii mai credeau ca pacea mai este un concept plauzibil sau o utopie, daca urmau sa sustina proiectul sau nu.

Mai pe scurt, multe puteau merge rau.

Imediat cum ajunge la Paris, pe 9 mai, Schuman are o intalnire cu membrii guvernului francez, ocazie prin care le prezinta propunerea si le cere sprijinul politic. Planul era cel putin curajos. Robert Schuman se bate pentru fiecare idee si desi au fost momente, pe parcursul sedintei, in care se parea ca totul se va narui, premierul de atunci, George Bidault, ii garanteaza lui Schuman intregul sprijin al cabinetului pe care il conducea. Practic, Franta sustinea planul unei Europe unite.

Acum urma testul publicului. Imediat dupa ce obtine acordul guvernului francez, Schuman convoaca o conferinta de presa la Quai d’Orsay, sediul ministerului de externe de la Paris. Sala aleasa este Salon d’horloge. Ora aleasa, 18.

Nimeni nu se astepta la ceva deosebit. Credeau ca o fie un anunt banal. De altfel, atatea declaratii raman uitate. Fie pentru ca reprezinte doar o serie de platitudini, fie pentru ca impactul lor asupra istoriei este egal cu zero.

Robert Schuman nu stia exact daca declaratia lui va insemna ceva in istoria Europei.

Cu siguranta, spera. Dar pana la urma, planului lui pentru pacea europeana abia trecuse de guvernul francez si mai erau atatea obstacole in fata. Din nou, multe puteau merge prost.

 “ Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice.“ Asa incepe una dintre cele mai importante declaratii ale secolului trecut. Schuman avea sa prezinte ideea lui Jean Monnet de a face razboiul imposibil.

“Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene.  Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.”

Era pentru prima oara cand se intampla asa ceva. Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a gandit in asa fel incat sa faca razboiul imposibil din punct de vedere material, punand sub autoritatea unui for supranational productia de carbune si otel a Europei.

“Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material.” Practic, Schuman invita Germania si alte state europene sa se alature unei noi ordini continentale.

Dupa declaratia sa, Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest, anunta ca este de acord cu propunera lui Schuman. Italia, Belgia, Luxembourg si Olanda se alatura.  Avea sa se intample. Europa se unea. In sfarsit.

Reprezentantii tuturor statelor se intalnesc si decid ca pe 18 aprilie 1951 sa semenze Tratatul de Paris ce duce la aparitia Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelulului, un fel de bunica a Uniunii Europene de astazi.

Statele Unite ale Americii sprijina cu toate fortele proiectul european. Planul Marshall si NATO sunt doar doua dintre ajutoarele vitale pe care le-a oferit poporul american poporului european.

Cresterea economica explodeaza in randul statelor ce au urmat calea propusa de Schuman, Monnet si restul parintilor fondatori ai Europei.

In timp ce tarile ce au adoptat calea totalitarismului, nationalismului si a planficiarii centralizate se afunda in mizeria propriilor minciuni si incep sa isi chinuie cetatenii, nivelul de trai al europeanului creste la cote nemaiintalnite. Libertatea, democratia si prosperitatea definesc noua constructie europeana.

Dupa Tratatul de la Maastricht din 1992, Uniunea Europeana i-a nastere. Schengen, moneda euro, cetatenia europeana, toate aceste concepte sunt o garantie a tratatului de atunci.

Citeşte continuarea pe Ziarul Financiar .

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

"Hitler la feminin". Un cotidian turc a publicat o magine cu Angela Merkel deghizată în Hitler - FOTO

Turiştii străini au pus România în top zece creşteri în UE. Cine conduce clasamentul

UE intenţionează să creeze zone publice de acces gratuit la Internet în următorii ani

Vaci mari cât elefanţii ar putea hoinări, în curând, prin Europa