9 tehnici prin care îţi poţi îmbunătăţi viaţa sexuală

Deşi terapia sexuală a pătruns printre preocupările curente în ziua de astăzi, acest concept continuă să fie perceput şi înţeles greşit de mulţi pacienţi sau chiar de specialişti. Psihosexologii (asimilaţi în ţara noastră de multe ori şi ca sexologi) sunt specialişti cu pregătire în domeniul psihoterapiei, care pot trata pacienţii cu probleme sau disfuncţii de natură sexuală. Aceştia abordează atât problemele simple, cât şi în cazuri mai complexe pot proceda la psihoterapia de lungă durată. Psihoterapia poate fi individuală sau în cuplu, desfăşurată într-un cabinet specializat. Este analizat istoricul pacienţilor, se pune un diagnostic şi este alcătuit un plan de intervenţii terapeutice. 

“Terapia sexuală tratează deseori problemele de libido, dorinţa sexuală scăzută sau insatisfacţia sexuală. De asemenea, terapeutul sexual (psihosexologul) consiliază pacienţii cu traume sau care au suferit abuzuri sexuale, cu dificultăţi în alegerea identităţii de gen, probleme de orientare sexuală, fetişuri, adicţii de natură sexuală sau durerile care apar în timpul actului sexual”, declară sexologul Gabriela Marin.

 

Când şi cum se recomandă apelarea la terapie sexuală? 

“Medicii au capacitatea de a trata doar până la un punct problemele de natură sexuală. Când îşi dau seamă că, în ciudă tratamentelor şi analizelor făcute, situaţia nu se ameliorează, când se simt depăşiţi de situaţie, medicii trebuie să trimită pacientul către un specialist calificat, precum psihosexologul. Este important ca medicii specialişti să fie în legătură cu terapeuţii sexuali pentru a putea face cea mai bună recomandare. Uneori, tratamentul optim este reprezentat de o combinaţie între tratamentul medicamentos şi terapia psihologică (terapia sexuală)”, explică sexologul.

  

Tehnici de intervenţie din terapia sexuală

 

Terapia sexuală dispune de o varietate de procedee pentru a ajuta pacientul să se reconecteze emoţional şi sexual cu partenerul său. Printre strategiile de început, în terapia sexuală se regăsesc următoarele:

 

1. Ajutarea pacientului să-şi stabilească obiective echilibrate şi realiste. “Pacienţii pot avea nevoie de ajutor în înţelegerea mecanismelor sexuale şi a ceea ce îi incită în mod personal. Există situaţii în care aceştia nu şi-au explorat suficient sexualitatea şi nu sunt conştienţi suficient de ea: mimează orgasmul, sunt anxioşi, inhibaţi de propria sexualitate, sau acceptă să se angajeze în actul sexual fără a obţine satisfacţie. Este importantă explorarea dorinţelor şi a lucrurilor care le incită interesul sexual. Informarea în legătură cu disfuncţiile sexuale este, de multe ori, primul pas în tratament şi ajută pacientul să îşi definească dorinţele, scopurile şi aşteptările”, explică sexologul Gabriela Marin. 

 

2. Explorarea fanteziilor sexuale. Fanteziile sexuale reprezintă un proces important în restabilirea dorinţei. Cercetătorii au stabilit că multe dintre femei (în special cele implicate într-o relaţie de lungă durată) nu au fantezii sau gânduri de natură sexuală în mod spontan, însă sunt receptive la sex după apariţia unor stimuli mentali sau fizici. Sexologul Gabriela Marin recomandă inclusiv folosirea literaturii erotice sau a filmelor pentru sporirea fanteziilor. De asemenea, împărtăşirea fanteziilor cu partenerul sexual poate îmbunătăţi comunicarea în relaţie şi poate readuce la viaţă o activitate sexuală de obicei plictisitoare. 

 

3. Identificarea a ceea ce le place din activitatea sexuală. “Analizarea obiceiurilor sexuale, precum momentul zilei, intervalul dintre actele sexuale şi modul de exprimare a dorinţei poate fi utilă pentru terapeut. Acesta poate face recomandări de valoare, în vederea creşterii dorinţei sexuale şi a satisfacţiei în plan sexual”, declară sexologul.

 

4. Identificarea reperelor sexuale prin exerciţii. “Aceste exerciţii sunt create pentru ca pacientul să rememoreze momentele în care s-a simţit atrăgător şi a avut un nivel optim al dorinţei sexuale. Pacientul este încurajat să îşi amintească modul în care arată, cadrul concret, aromele, muzica sau mâncarea specifică acelor momente şi, de asemenea, să folosească aceste repere pentru a se simţi atrăgător şi în prezent”, menţionează sexologul Gabriela Marin. 

 

5. Practicarea exerciţiilor de concentrare pe senzaţii. “Aceste exerciţii comportamentale implică diverse atingeri sau gesturi în cuplu, pentru a le identifica pe cele mai excitante pentru partener. Acestea pot fi atât de natură genitală, cât şi non-genitală. De obicei, încep cu masajul feţei, gâtului şi mâinilor şi avansează până ajung să includă actul sexual propriu-zis. De fapt, pentru a reduce anxietatea şi sporirea intimităţii, exerciţiile nu sunt orientate pe scop, şi anume actul sexual, acesta fiind iniţial descurajat”, explică specialistul. 

 

6. Învăţarea puterii prezentului. Mulţi dintre noi au un program foarte încărcat, în încercarea de a face faţă cerinţelor vieţii moderne. Acest lucru poate influenţa direct viaţa sexuală, cei doi grăbindu-se în timpul actului sexual fără a se concentra şi fără a se bucura de preludiu sau de satisfacţia din acel moment. “Femeile cu disfuncţii de libido sunt cele mai expuse acestor elemente de stres în timpul sexului. Practica puterii prezentului învaţă pacientul să se concentreze pe clipa de faţă şi pe toate simţurile simultan – văz, auz, miros, atingere şi gust – şi să înlăture gândurile disturbatoare. Această tehnică este eficientă în special în a ajuta femeile să conştientizeze felul în care corpul lor reacţionează la stimuli sexuali”, spune specialistul în relaţii de cuplu Gabriela Marin. 

 

7. Explorarea formelor alternative de exprimare sexuală. Aceasta poate include masajul erotic,  mângâierea, tehnicile de stimulare manuală, orală sau anală, utilizarea jucăriilor sexuale şi experimentarea unor noi poziţii sexuale. 

 

8. Evitarea plictiselii. “Cuplurile de lungă durată cad deseori în rutina sexuală, lipsită de imaginaţie şi plictisitoare, care poate duce la scăderea dorinţei. Sexologul poate oferi sugestii pentru revigorarea vieţii sexuale, precum schimbarea locului, cărţi sau filme, pentru a studia noi tehnici”, este de părere sexologul Gabriela Marin.

 

9. Cele mai importante intervenţii sunt cele specifice tipului de psihoterapie în care psihoterapetul e format şi care conduc la rezolvarea “principalelor disfuncţii sexuale: disfuncţia erectilă, ejacularea rapidă sau lipsa orgasmului. Cele mai folosite sunt: tehnica de desensibilizare Wolpe, tehnica stop-start a lui Semans, tehnica de relaxare musculară progresivă, hipnoza, tehnica de imagerie ghidată, vindecarea copilului interior şi multe, multe altele”, conchide sexologul Gabriela Marin.