Sfaturi pentru îngrijirea vârstnicilor

Ce se întâmplă, doctore?: E grea viaţa într-un cămin de bătrâni?

 

Dr. Viorica Russu: Până acum ceva timp, gândul că îl voi aduce pe tata la un azil de bătrâni genera un sentiment de vinovăţie foarte mare, vinovăţie care se transpunea automat şi celui care avea să ajungă într-un astfel de loc. Îmi place să cred că „azilul” este un termen pe care l-am depăşit de mult. Este important să ştim că astăzi se poate mai mult pentru seniorii noştri. Atunci când merg să îmi cumpăr o maşină, de exemplu, am 30 de întrebări, la fel trebuie să am, poate chiar mai multe, în momentul în care mă interesez de un loc care va deveni căminul părintelui, bunicului sau altei persoane dragi din familie. Viaţa într-un astfel de cămin nu este deloc grea, ba chiar este mult mai satisfăcătoare decât viaţa petrecută în singurătate, izolat, limitat în mişcări.

 

Dacă acum mult timp, într-o singură casă, trăia o familie extinsă, de la bunici, părinţi, nepoţi şi aşa mai departe, acum, vârstnicii rămân mai mult singuri. Şi dacă sunt doi, există un echilibru. Dar dacă unul dintre ei a dispărut, atunci apar problemele. Familia nu ştie ce se întâmplă cu vârstnicul, iar fără o medicaţie corespunzătoare, fără o alimentaţie şi o hidratare optimă, care este necesară seniorului, apar problemele, atât cele de ordin fizic, cât mai ales cele de ordin emoţional. Şi în acest sens, este bine să ştim că lucrurile s-au schimbat mult şi la noi şi că există şi locuri în care vârsta nu este decât o cifră şi că ai parte de aceeaşi preţuire ca atunci când erai tânăr şi activ. 

 

Un loc în care te simţi în siguranţă, pentru că un nursing home, dincolo de aspectul hotelier, trebuie să răspundă în primul rând nevoilor medicale ale unui pacient vârstnic, care este un pacient fragil şi care, ştim cu toţii, poate să devină rapid un pacient critic. Este bine ca circuitele medicale să fie construite bine de la început, pentru că din păcate, sunt foarte multe locuri unde aceste circuite nu au fost realizate corect de la început, pentru că nu au avut iniţial această întrebuinţare, fiind transformate ulterior în cămine de bătrâni.

 

Vârstnicul vine, de multe ori, după o fractură, iar atunci trebuie să ai în spate întreaga structură de recuperare – fizioterapie, kinetoterapie, masaj, aparatura cu care să realizezi aceste lucruri, plus o echipă, care este nucleul acestor activităţi – un medic geriatru, care cunoaşte foarte bine patologia vârstei şi este un fel de project manager al vârstnicului, un cardiolog, un neurolog, un neuropsihiatru, un psihiatru, inclusiv un stomatolog etc.

 

Continuarea pe CSID.