Palatul Cotroceni, martor tăcut pentru patru secole de istorie (DOCUMENTAR)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Palatul Cotroceni, actualul sediu al Administrației Prezidențiale, se află într-un loc cu tradiție de peste 400 de ani. Pe acest teren, între anii 1679 – 1681, domnitorul Șerban Cantacuzino a întemeiat o mănăstire.

În cadrul ctitoriei se remarcau Biserica Adormirea Maicii Domnului, dar și grandiosul palat domnesc specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri.

Palatul Cotroceni a fost martorul tăcut al multor evenimente istorice. În 1821, conducătorul revoluţiei, Tudor Vladimirescu, și-a așezat tabăra aici, și astfel Cotroceni a devenit centrul revoluției.

Revoluţia din 1848 – 1849, la sud de Carpaţi, îşi are deznodământul la Cotroceni, unde a fost citită proclamaţia Înaltei Porţi, care o condamna. După citirea documentului au urmat arestarea şi încarcerarea la Cotroceni a numeroşi revoluţionari şi notabili ai Capitalei.

În anii 1893 – 1895, a fost ridicat de statul român palatul princiar destinat prințului moștenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. În anul 1918, la Cotroceni a fost semnat, cu Puterile Centrale, tratatul cunoscut sub numele de Pacea de la Bucureşti.

După Marea Unire, Palatul a cunoscut modificari efectuate de arhitectul Grigore Cerchez. Prinţesa, ulterior regina Maria, a lăsat la Cotroceni o amprentă inconfundabilă, personalizare care poartă pecetea spiritului său cu înclinaţii artistice.

Palatul Cotroceni a fost refăcut în mare parte, după anul 1977, pentru că a fost grav afectat de cutremur. În acea perioadă, s-a ridicat și o aripă nouă care adăposteşte astăzi sediul Administraţiei Prezidenţiale a României.

În plus, și biserica a fost inclusă în proiectul de restaurare a întregului ansamblu. Din nefericire, în anul 1984 autorităţile comuniste au considerat că biserica era „incompatibilă” cu restul clădirilor și au demolat-o.

În iulie 2003, în urma mai multor intervenţii, în special ale familiei Cantacuzino, au fost demarate lucrările de zidire pe vechile fundaţii a bisericii Cotroceni, sub forma unui „Memorial Cantacuzin”, care a presupus reconstruirea numai a pronaosului şi pridvorului.

Citește continuarea pe Gândul!