VIDEO | „Caru’ cu bere”, spiritul munchenez în farfurie și halbă (DOCUMENTAR)

„Caru’ cu bere” este un restaurant simbol pentru București în care se pot savura bucate tradiționale românești, preparate după rețete create cu multe decenii în urmă, într-o atmosferă încărcată de tradiție și istorie.

Are o suprafață de 2.300 mp și are 350 de locuri în restaurant, 150 de locuri în cramă și 160 pe terasă, iar angajații servesc în fiecare zi din cele peste 200 de sortimente de mâncare și 13 sortimente de bere. Clădirea se află în centrul vechi al Capitalei, pe Strada Stavropoleos și a fost declarată Monument Istoric și de Arhitectură.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

La 1879, exista pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Franceză, berăria „La Carul cu bere”, ținută de ardeleanul Ion Căbășanu. Aici, berea era adusă la cârciumă cu carele trase de cai. Tot aici, îl ajutau la treabă și nepoții lui, frații Ion si Gheorghe Mircea, veniți în Capitală de peste munți.

Mai mult, aceștia l-au chemat la București și pe cel de-al treilea frate, Nicolae Mircea. Toți trei au muncit cu spor, până au ajuns, în câțiva ani, să se ocupe de mai multe prăvălii din zona Pasajului Villacrosse, tot în afaceri cu bere.

Ulterior, în 1899, Nicolae Mircea a reușit, cu ajutorul unui împrumut ipotecar la bancă, să înceapă construcția clădirii Carului cu Bere, faimosul restaurant care există și astăzi, după planurile arhitectului Zigfried Kofsinsky.

Schița a fost atât de bine făcută încât proprietarul clădirii și fondatorul berăriei, Nicolae Mircea, a primit de la regele Carol I cele mai înalte distincții pe care le putea acorda la acea vreme statul român, și anume Steaua României și Coroana României.

Noua construcție a fost inaugurată în iunie 1899 și avea 9 mese și 36 de scaune. Aceasta s-a dezvoltat rapid, astfel că avea un subsol cu pivnițe pentru depozitarea butoaielor de bere și vin, un parter înalt care servea drept restaurant tip hală, două etaje pentru locuința proprietarului și pentru angajați, dar și un pod mansardă amplu.

Citește continuarea pe Gândul!