Biserica Mântuleasa, o artă brâncovenească (DOCUMENTAR)

Biserica Mântuleasa, situată pe strada Mântuleasa, este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din București și este inclusă pe Lista monumentelor istorice din România.

Pe strada Mântuleasa a locuit, timp de câțiva ani, marele scriitor român Mircea Eliade, care a vorbit despre aceste locuri în proza sa. În nuvela „Pe strada Mântuleasa”, Eliade scria că acesta era un loc misterios, cu multe pivnițe vechi, despre care spunea că erau „portaluri către universuri paralele”. Însă aceste portaluri erau, în realitate, doar niște pivnițe adânci, construite de negustorii bogați, în secolul al XVIII-lea, în care ei își ascundeau mărfurile și lucrurile de preț pentru că acele pivnițe reprezentau niște căi de scăpare în cazul unor incendii, asedii sau alte amenințări.

• O nouă metodă de fraudă face ravagii: Infractorii se dau drept angajați bancari
• Cum a justificat o mamă faptul că și-a tatuat copiii minori în mod repetat?

Clădită de familia unui negustor bogat, pe nume Manta, Biserica Mântuleasa din București a rămas neclintită până în zilele de astăzi. Aceasta a cunoscut în decursul anilor mai multe restaurări și renovări, însă și-a păstrat aceeași înfățișare pe care a avut-o inițial. Tot de la început este și hramul bisericii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care a fost ales de ctitorii săi.

În 1732, negustorul Manta și soția lui, Stanca, au pus temelia Bisericii Mântuleasa. Însă doi ani mai târziu, când a fost sfințită, negustorul nu mai era în viață. Așadar, lucrările au fost continuate de văduva Stanca și de sora lui, Maria, cele două cumnate fiind considerate ctitorele sfântului lăcaș, așa cum scrie și în pisania încadrată deasupra ușilor de la intrarea în biserică.

Biserica a fost construită din cărămidă, pe o suprafață de 176 mp și a fost zidită în stil brâncovenesc, în formă de cruce, cu altar, naos unit cu pronaosul, un pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de piatră și o turlă, care servește drept clopotniță, situată deasupra zidului despărțitor dintre pronaos și pridvor. Lăcașul de cult este considerat deosebit datorită picturii originale, atât interioare cât și exterioare.

Citește continuarea pe Gândul!