22 decembrie 1989. Ziua în care soții Ceauşescu fugeau cu elicopterul

Ziua de 22 decembrie 1989 a adus deznodământul protestelor începute la Timişoara şi continuate în mai multe localităţi din ţară şi în Bucureşti, până la fuga cuplului Ceauşescu şi preluarea puterii în urma unui proces, care a lăsat în urmă mai multe victime decât manifestaţiile propriu-zise.

De la primele ore ale dimineţii de 22 decembrie 1989, vestea înăbuşirii în sânge a demonstraţiilor din ziua precedentă a provocat reacţii vii în toate colţurile Bucureştiului. Oficialităţile plănuiau adunări în fabrici, pentru a fi condamnate „actele huliganice”.

• Încheiem anul cu Bine pe Bursa Binelui
• Damian Drăghici, complet, sincer și deschis. „M-a ajutat rugăciunea” | ALTCEVA CU ADRIAN ARTENE

La ora 7.00 se anunţase deja că muncitorii de pe mai multe platforme industriale porniseră spre centrul oraşului.

La 8.30, Nicolae Ceauşescu îl acuză pe generalul Nicolae Milea de trădare într-o şedinţă la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

„Rapsodia” lui George Enescu pe fundal

La 9.20, fostul ministru al Apărării este găsit împuşcat într-un birou din aceeaşi clădire. La televiziune se anunţă că „trădătorul Milea” s-a sinucis.

În jurul orei 11.00, în timp ce la televizor se repeta comunicatul privind sinuciderea lui Vasile Milea, la radio încep să apară primele informaţii despre demonstranţii care ocupă centrul oraşului.

La ora 12.05, soţii Ceauşescu fug cu un elicopter de pe acoperişul Comitetului Central.

După cel mult zece minute, toate posturile Radiodifuziunii Române transmit primele cuvinte ale protestatarilor care au reuşit să intre în studiouri.

La 12.47, Televiziunea transmite mira cu „Rapsodia” lui George Enescu pe fundal. După trei minute, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu apar pe ecrane şi anunţă victoria revoluţiei anticeauşiste.

862 de persoane şi-au pierdut viaţa după transferul puterii

La ora 15.00, soţii Ceauşescu sunt preluaţi de miliţie de la Centrul pentru protecţia plantelor din Târgovişte şi sunt arestaţi la sediul Miliţiei Judeţene Dâmboviţa, trei ore mai târziu. De aici au fost transportaţi la garnizoana din Târgovişte, unde au rămas până când au fost judecaţi, pe 25 decembrie, între 13.20 şi 14.40.

Condamnaţi la moarte, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi în ziua de Crăciun, la 14.50, în curtea unităţii militare.

Pe 22 decembrie, la ora 18.20, în Piaţa Palatului încep să se audă focuri de armă şi să apară şi zvonurile legate de terorişti.

La prânz, în momentul fugii cuplului Ceauşescu, numărul morţilor în toată ţara era de 126, iar 1.107 persoane erau rănite. Numărul victimelor creşte după 22 decembrie, ora 12.00, de şapte ori în zilele care urmează. Nu mai puţin de 862 de persoane şi-au pierdut viaţa după transferul puterii şi au fost trase nu mai puţin de 12.600.000 de cartuşe.

Iliescu a rămas preşedintele Frontului Salvării Naţionale

După Bucureşti (564 de persoane ucise) şi Timişoara (93 de persoane), cele mai multe victime se înregistrează la Sibiu (99 de decese), Brăila (42 de morţi), Braşov (39 de morţi) şi Constanţa (32 de morţi). Evenimentele s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi la Arad (19 morţi), Cluj-Napoca (29 de morţi), Cisnădie (doi morţi), Hunedoara (şase morţi), Târgu Mureş (şapte morţi) şi Miercurea-Ciuc (o persoană împuşcată).

Pe 22 decembrie, la ora 23.32, este transmisă Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citită de Ion Iliescu. Fost membru al conducerii Partidului Comunist şi apropiat al lui Ceauşescu care pierduse favoarea liderului comunist la începutul anilor ´80, Iliescu a rămas preşedintele Frontului Salvării Naţionale, obţinând nu mai puţin de 85,1% din voturile exprimate la primele alegeri libere, în mai 1990, în ciuda promisiunilor că FSN nu va deveni partid politic.