Primul om din lume diagnosticat cu autism a murit. Cine a fost Donald Triplett?

Donald Triplett, prima persoană din lume diagnosticată cu autism, a murit la 89 de ani. În ciuda previziunilor făcute când era încă un copil, a reușit să trăiască o viață fericită, atingând o autosuficiență remarcabilă.

În copilărie, a fost „pacientul zero” în istoria diagnosticării autismului. Ca adult, a devenit un studiu de caz important privind modul în care persoanele cu autism își pot găsi împlinirea.

• De ce este plictiseala mai sănătoasă decât am crede pentru copii?
• Cum va fi vremea în primele zile din 2026?

Donald Triplett a murit în locuința sa din Forest, un orășel din centrul statului Mississippi, la vârsta de 89 de ani, în urma unui cancer. Vestea decesului a fost publicată în New York Times.

Cine a folosit pentru prima dată termenul de tulburare de spectru autist?

Dr. Leo Kanner a fost cel care a folosit pentru prima dată termenul de tulburare de spectru autist în 1943 pentru a diagnostica o tulburare socială și emoțională, iar primul pacient căruia i s-a stabilit acest diagnostic a fost americanul Donald Triplett.

Părea să trăiască într-o lume separată de familia sa și de restul societății. Nu le răspundea celorlalți copii, nici măcar lui „Moș Crăciun” sau zâmbetului mamei sale. Folosea limbajul în moduri care sugerau semnificații private, atribuind numere în moduri inexplicabile persoanelor pe care le întâlnea și repetând fraze misterioase precum „aș putea pune o virgulă mică sau punct și virgulă” și „prin norul întunecat și strălucitor”.

Avea o manie pentru alte comportamente repetitive

Donald avea o manie pentru alte comportamente repetitive, inclusiv pentru a învârti obiecte rotunde precum oale și tigăi. Dacă vreunul dintre diferitele sale ritualuri era întrerupt, făcea crize de furie puternice.

Putea răspunde fără ezitare la rezultatul înmulțirii a 87 cu 23, putea cânta cântece cu intonație perfectă după ce le auzise o singură dată. Se spunea că ar fi calculat numărul de cărămizi din fațada liceului său doar cu o privire.

În august 1937, părinții săi l-au trimis pe Donald la un centru pentru copii într-un oraș din Mississippi. Îl vizitau doar de două ori pe lună, iar copilul își petrecea zilele apatic, uneori chiar imobilizat. La acea vreme, era ceva obișnuit pentru copiii cu probleme psihologice grave să fie instituționalizați permanent. Dar, după aproximativ un an, părinții lui Donald au insistat ca acesta să se întoarcă acasă. L-au dus imediat la un medic din Baltimore pe nume Leo Kanner.

„O memorie excelentă” și o incapacitate de a relaționa „în mod obișnuit”

Dr. Kanner fondase prima clinică de psihiatrie infantilă din Statele Unite, la Universitatea Johns Hopkins.

Cu Donald drept „caz inaugural” – denumit „pacientul zero” – dr. Kanner a descris o tulburare care includea obiceiuri repetitive obsesive, „o memorie excelentă” și o incapacitate de a relaționa „într-un mod obișnuit” cu alte persoane. El a calificat această formă de autism drept „rară”, dar a adăugat că era „probabil mai frecventă decât indică numărul mic de cazuri observate”.

Pe măsură ce Donald Triplett a crescut, nu a încetat să aibă obsesii, să vorbească mecanic și să se chinuie să poarte o conversație. Dar viața sa a luat și o traiectorie care ar fi părut de neimaginat când era un copil. A absolvit nu numai liceul, ci și, în 1958, Colegiul Millsaps din Jackson, Missouri, unde a studiat franceză și matematică. Abilitățile care îi lipseau în adolescență le-a dobândit la 20 și 30 de ani. A învățat să conducă o mașină, și-a găsit de lucru ca și contabil la banca locală Bank of Forest, iar cu ajutorul unui agent de turism din Jackson a reușit să plece singur în vacanță în țări din întreaga lume.

A devenit poveste națională în Statele Unite

Autosuficiența sa remarcabilă a devenit poveste națională în Statele Unite datorită jurnaliștilor John Donvan și Caren Zucker, care au scris un articol despre viața lui Triplett pentru „The Atlantic” în 2010. Acest articol a dus la o carte, ‘In a Different Key: The Story of Autism’, finalistă a Premiului Pulitzer în 2017 pentru non-ficțiune, și la un documentar cu același titlu difuzat de Pbs anul trecut. Donvan și Zucker au tras mai multe concluzii din povestea lui Triplett, printre care și aceea că averea și statutul social al familiei sale au fost esențiale pentru a-l ajuta să-și asigure o viață demnă. Dar ei au subliniat mai ales importanța orașului natal al lui Donald Triplett și a celor aproximativ 3.000 de locuitori ai săi.

Comunitatea din Forest, au susținut ei, „a luat o decizie probabil inconștientă, dar clară, cu privire la modul în care îl vor trata pe acest băiat ciudat, apoi bărbat, care a trăit printre ei. Au decis, pe scurt, să îl accepte”. El avea mulți prieteni. Unii dintre ei, un grup de bărbați, obișnuiau să i se alăture lui Triplett în fața primăriei din Forest pentru o cafea în fiecare dimineață. Vecinii l-au primit în echipa lor pentru turneul de golf de la Forest Country Club, iar el a jucat respectabil. Concetățenii săi vorbeau cu admirație despre abilitățile sale în muzică și matematică, mergând până la a spune că era un geniu.