Ce te face să te simți acasă în București?

Dacă nu ai un răspuns gata pregătit, am făcut un film care îți poate da câteva idei…

Băieții de la Pink Cat Studios nu se potolesc. Inspirați de viața trepidantă a capitalei, au mai cotrobăit o dată prin sufletele bucureștenilor, ca să afle ce-i ține aici. Ce-i face să se simtă acasă în marele oraș? 6 bucureșteni get-beget și o gălățeancă din Tecuci îți povestesc Bucureștiul lor. E gritty, e raw, e gri cu pete de culoare. Focusează-te pe petele de culoare! cum zice Văru’…

• Simona Halep a coborât de pe podiumul celor mai bine plătite tenismene din istorie
• Informare meteorologică de ninsori, polei și viscol valabilă în toată țară

Proiectul București cu dor de acasă este co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului București acasă 2023. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro.

„Blocul Orizont, pe strada care atunci se numea Onești, Piața Palatului, Ateneul Român, apoi spre Piața Amzei – ăsta era traseul meu spre școală. Prin 65, 66, 67, în Piața Palatului, în fața fostului Comitet Central, jucam fotbal! O dată ne-a salutat și Ceaușescu.” – Valeriu

„Am venit din Tecuci, din orașul muștarului, iar acum am ajuns să locuiesc în patria micilor, la Obor. A trebuit să ies puțin din zona mea de confort. Puțin mai mult. În București sunt mulți oameni care nu îți spun neapărat exact ce gândesc, a trebuit să citesc prin ei…” – Diana

„Am venit în Bucureștii Noi mai întâi la bunici, când eram prin clasa a II-a, apoi ne-am mutat aici, toată familia. Prin parcul Bazilescu mă plimbam de prin clasa a VI-a și mereu mi-am dorit să intru în amfiteatru, care era închis. Ne speriau băieții mai mari că acolo sunt mirese moarte, care vor veni după noi să ne caute…” – Arina

Petrică s-a născut în Rahova, dar a migrat spre nord. Și-a petrecut 12 ani de școală în Dorobanți, la școala Titu Maiorescu și liceul I.L. Caragiale. Studenția – la Baraka, în Herăstrău, unde și acum se adună bucureșteni de toate vârstele ca să facă sport sau să soarbă un cocktail în timp ce-și privesc copiii care se dau cu placa sau cu rolele.

Arina a avut alt traseu locativ: Piața Unirii, Crângași, Bucureștii Noi. Plimbările ei prin parcul Bazilescu aveau drept punct central amfiteatrul, unde o speriau băieții mai mari că sunt mirese îngropate, care le vor fugări – pe ea și prietenele ei – noaptea, când se întorc acasă.

George s-a născut pe aleea Livezilor, într-o baracă de muncitori. Drumul lui spre Chitila, unde locuiește în prezent, a trecut prin Viilor, Barbu Văcărescu, Ștefan cel Mare, Obor – unde și astăzi își ia porția zilnică de mici și bere, dar și prin majoritatea tunelurilor de metrou, prin care a dat cu tag-ul și cu spray-ul: ERPS, cel mai vechi graffiti artist din București.

„Prin anii ’90, mă uitam la filmele care veneau la noi pe casete video. Și eu nu mă uitam la personajele principale – la Stalone, la Van Damme sau cine mai era – eu mă uitam în background și vedeam niște desene, niște scrisuri. Și mi-am zis: ăsta e stilul meu, asta fac și eu. Doar că nu știam că se numește graffiti.” – ERPS

„Petrec foarte mult timp acasă, unde viața profesională se îmbină armonios cu cea personală. Din 4 pereți, 3 sunt plini de cărți, pentru că de formație sunt filolog. Iar ritualul meu este să-mi beau cafeaua acasă. Am adoptat trendul cafelei de specialitate, pentru că soțul meu este dublu campion național barista.” – Veronica

Premiera filmului București cu dor de acasă are loc pe data de 7 noiembrie, la Cinema Europa, pe Moșilor 127, de la ora 20. Filmul poate fi văzut apoi:

– pe 12 noiembrie, la Cinema Union, de la ora 14.00 și de la ora 15.00

– pe 15 noiembrie, la UNATC, sala Cinema, de la ora 18.30

– pe 15 noiembrie, la Cinemateca Eforie, de la ora 19.00

– pe 20 noiembrie, la Cinema Muzeul Țăranului, la ora 18.00, 19.00, 20.00, 21.00

– pe 22 noiembrie, la Cinema Union, de la ora 16.00 și de la ora 17.00

Mai multe proiecții ale filmului vor fi anunțate pe pagina https://pinkcat.online.

„Nu știu cum ați crescut voi, dar pe mine mă trimiteau ai mei să iau bere și țigări, când făceau câte o petrecere. Și la mine pe stradă era… era un crack house, unde acum au cumpărat clădirea Jehova’s Witnesses și au făcut o clădire nouă. Și când treceam pe lângă crack house, ăia strigau după mine: băiatu’, zi-i lu taică-tu că am băgat marfă proaspătă!” – Văru’

„Am descoperit o sală de calculatoare pe Caragea Vodă. Fantasia. Cred că am petrecut, timp efectiv din viața mea, ceva de ordinul anilor, la Fantasia. Noi zicem că e un fel de portal prin care ies la iveală cele mai dubioase creaturi ale Bucureștiului, pentru că în fiecare săptămână se întâmpla acolo ceva demn de un film.” – Petrică

București cu dor de acasă este un film în regia lui Robert Antonescu, produs de Pink Cat Studios. Producători: Dragoș Ureche, Alex Popescu și Robert Antonescu. Imagine: Lică Molan și Șerban Mestecăneanu. Montaj: Gabi Marin. Art director: Dragoș Ureche. Corecție de culoare: Mircea Crivoi. Sunet: Ionuț Grigore.

Contact:

Robert Antonescu: [email protected]; 0727220156

Dragoș Ureche: [email protected]; 0722512690

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.