Motivul pentru care Europa pompează milioane de euro în Africa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Infrastructură feroviară din Africa, construită și folosită cândva de guvernele europene pentru a extrage resurse din zonă, care serpuieste prin Zambia, Republica Democratică Congo și Angola până la portul Lobito, este modernizată astăzi și extinsă cu fonduri din SUA și UE.

Chiar în această lună, Jozef Síkela, comisarul UE pentru parteneriate internaționale, a semnat un pachet de investiții în valoare de 116 milioane de euro pentru acest coridor, adesea salutat ca o inițiativă model în cadrul Global Gateway, programul de dezvoltare a infrastructurii blocului.

De această dată, însă, Bruxellesul afirmă că se angajează să reseteze relația sa istorică tensionată cu regiunea – un mesaj pe care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, António Costa, îl vor sublinia în discursurile adresate liderilor africani și europeni la summitul din 24-25 noiembrie de la Luanda, Angola, care sărbătorește anul acesta 50 de ani de independență față de dominația portugheză, relatează Politico.

„Global Gateway se referă la beneficii reciproce”

„Global Gateway se referă la beneficii reciproce”, a declarat von der Leyen într-un discurs susținut în octombrie. Programul ar trebui să „se concentreze și mai mult pe lanțurile valorice cheie”, inclusiv metalele și mineralele necesare în toate domeniile, de la smartphone-uri la turbine eoliene și aplicații de apărare.

Obiectivul, a spus ea, este „construirea împreună a unor lanțuri valorice rezistente. Cu infrastructură locală, dar și locuri de muncă locale, competențe locale și industrii locale”.Cu toate acestea, Bruxelles se grăbește să intre într-o regiune doar pentru a descoperi că China a ajuns acolo prima.

Țările africane sunt deja principalii furnizori de minerale pentru Beijing, care și-a asigurat accesul la bogăția lor de resurse – fără a fi împiedicat de vreun bagaj istoric al exploatării coloniale.

Beijingul a folosit adesea inițiativa sa internațională de dezvoltare „Belt and Road” pentru a obține drepturi de exploatare minieră în schimbul unor proiecte de infrastructură.

Un proiect „avantajos pentru toate părțile”

Accentul pus de Europa pe păstrarea valorii economice în țările gazdă – mai degrabă decât pe simpla extragere a resurselor pentru export – răspunde apelurilor liderilor africani pentru o abordare mai echitabilă și mai durabilă a dezvoltării resurselor naturale ale țărilor lor.

„UE s-a exprimat destul de clar, încă de la începutul diplomației minereurilor brute, acum doi ani, spunând: Vrem să fim partenerul etic”, a declarat Martina Matarazzo, coordonatoare pentru advocacy internațional și UE la Resource Matters, o ONG belgiană axată pe extracția resurselor, care are și un birou în Kinshasa, RDC.

Dar „există o mare discrepanță” între ceea ce se spune și ceea ce se face, a adăugat ea, subliniind că încă nu este clar cum Coridorul Lobito poate fi un proiect „avantajos pentru toate părțile”, în loc să faciliteze doar transportul mineralelor în străinătate.

Bruxelles se află sub o presiune tot mai mare pentru a-și diversifica lanțurile de aprovizionare cu litiu, pământuri rare și alte materii prime, departe de China – care a demonstrat de nenumărate ori că este gata să-și folosească dominația pe piață ca armă. În acest scop, elaborează un nou plan, care urmează să fie prezentat pe 3 decembrie, pentru a accelera eforturile de diversificare ale blocului.

În țările africane, însă, Bruxellesul încă se luptă să se impună ca o alternativă atractivă și etică la Beijing, care și-a asigurat de mult timp accesul la resursele continentului prin investiții pe scară largă în minerit, prelucrare și infrastructură.

Pentru a intra pe piața mineralelor, UE trebuie să treacă de la vorbe la fapte, cooperând strâns cu liderii africani – aceasta ar putea fi singura sa șansă de a-și asigura resurse, îndepărtându-se în același timp de trecutul său extractivist, a constatat publicația POLITICO în discuțiile purtate cu cercetători, factori de decizie și reprezentanți ai societății civile.