Ce erau de fapt „fosilele de mamut” păstrate la un muzeu timp de 70 de ani?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oase păstrate ca fosile de mamut timp de 70 de ani au fost reevaluate de cercetători, corectând o identificare veche de decenii în Alaska.

Oase fosilizate considerate mult timp rămășițe de mamut lânos s-au dovedit a fi cu totul altceva. După mai bine de șapte decenii petrecute în arhivele unui muzeu, analize științifice recente arată că fragmentele provin de la balene antice, nu de la giganți ai Epocii Glaciare, scrie ScienceAlert.

• Fețele femeilor sunt mai atractive decât cele ale bărbaților, arată un studiu
• Veste bună din Brazilia! Defrișările din pădurea amazoniană au ajuns la cel mai scăzut nivel din…

Oasele au fost colectate inițial în 1951 de arheologul Otto Geist, în timpul unei expediții în interiorul statului Alaska, într-o regiune cunoscută sub numele de Beringia. La acea vreme, dimensiunea impresionantă a fragmentelor și apropierea de orașul Fairbanks făceau plauzibilă identificarea lor drept rămășițe de mamut. Fosilele au fost catalogate ca aparținând unui mamut lânos și depozitate la Muzeul Universității din Alaska, unde au rămas în mare parte neatinse timp de zeci de ani. Abia recent au fost reanalizate, după ce programul „Adopt-a-Mammoth” al muzeului a permis efectuarea unor teste detaliate de datare cu radiocarbon.

Cercetătorii au fost surprinși să descopere că oasele au o vechime de doar 2.000-3.000 de ani. Această vârstă este mult mai mică decât cea a mamuților, despre care se crede că au dispărut din Alaska continentală acum aproximativ 13.000 de ani.

Biogeochimistul Matthew Wooller a subliniat că o astfel de datare ar fi schimbat complet cronologia extincției mamuților. Înainte de a trage concluzii radicale, echipa a decis să verifice din nou identificarea speciei prin analize chimice și genetice.

Analiza izotopică a relevat niveluri neobișnuit de ridicate de azot-15 și carbon-13, semnături tipice animalelor marine. Astfel de markeri chimici sunt incompatibili cu erbivorele terestre, precum mamuții. ADN-ul mitocondrial extras din oase a indicat specii de balene, inclusiv balena dreaptă din Pacificul de Nord și balena Minke comună. Descoperirea a generat un nou mister, cum au ajuns rămășițe de balenă la peste 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă.

Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații, de la transportul realizat de oameni în vechime până la erori de catalogare istorică. Deși răspunsul final rămâne necunoscut, studiul a exclus definitiv ipoteza că oasele ar fi aparținut mamuților.

Rezultatele cercetării au fost publicate în Journal of Quaternary Science.