Cum a fost revenirea pe Pământ pentru astronauții misiunii Artemis 2?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Echipajul misiunii Artemis II, prima care a dus oameni atât de departe în spațiu după mai bine de 50 de ani, a vorbit deschis despre experiențele trăite – de la impactul global al zborului până la cele mai intense secunde din revenirea pe Pământ, transmite CNN.

Cei patru astronauți – Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen – au revenit pe Pământ după o misiune de 10 zile în jurul Lunii, depășind recorduri istorice și captând atenția globală, scrie CNN.

• Criza gazului provocată de conflictul din Orientul Mijlociu obligă milioane de familii din Asia să gătească…
• „Beta Mum”, noul trend în parenting: mamele renunță la control

„Atunci când ne-am întors, am fost șocați de valul global de susținere, de mândrie și de sentimentul de apartenență la această misiune”, a declarat Wiseman. „Asta ne-am dorit. Am vrut să facem ceva care să aducă lumea împreună.” Christina Koch a menționat impactul emoțional al reacției publicului: „Nu pot sublinia suficient cât de important a fost pentru noi să știm că misiunea a avut un impact. A fost la fel de important ca obiectivele tehnice.”

Cel mai tensionat moment a fost revenirea în atmosferă, atunci când capsula Orion a intrat cu peste 30 de ori viteza sunetului. Victor Glover a descris senzația ca fiind una extremă: „Dacă ai sări cu spatele de pe un zgârie-nori, asta a fost senzația pentru cinci secunde.” În timpul reintrării, echipajul a trecut printr-un blackout de comunicații de șase minute.

În același timp, temperaturile externe au ajuns la aproximativ 2.700 de grade Celsius. „Am intrat mai repede. Am intrat mai fierbinte”, a spus Wiseman despre traiectoria modificată a capsulei. Astronauții au observat și un posibil „char loss” – o deteriorare a scutului termic – dar au precizat că zborul a rămas stabil. „Privind pe geam tot drumul, a fost o călătorie lină”, a adăugat Wiseman.

Pe lângă provocările fizice, echipajul a vorbit și despre impactul mental al misiunii. „Când vezi pe ecran 212.000 de mile și distanța crește… conștientizarea ta este constant la un nivel ridicat”, a spus Wiseman. El a recunoscut că își monitoriza constant starea emoțională: „Mă uitam la mine în fiecare zi, căutam semne de stres sau anxietate”.

Deși au avut la dispoziție medicamente, echipajul nu a simțit nevoia să le folosească. Totuși, Glover a subliniat importanța pregătirii psihologice: „Este extrem de important. Nu am făcut asta singuri. Am avut o echipă de psihologi care ne-a pregătit.”

Experiența comună i-a legat profund pe cei patru astronauți. „Asta este cea mai apropiată formă în care pot fi patru oameni fără să fie o familie”, a spus Wiseman. Christina Koch a descris cât de puternică a devenit această conexiune: „Când ne-am întors și dormeam la opt metri distanță, ni s-a părut prea mult.” Echipajul a împărtășit atât momente spectaculoase – precum imaginile cu fața nevăzută a Lunii – cât și provocări cotidiene, inclusiv viața în spațiu restrâns și probleme tehnice.

Privind spre viitor, astronauții spun că explorarea spațială va necesita mai mult curaj. „Trebuie să fim dispuși să acceptăm puțin mai mult risc decât în trecut”, a declarat Jeremy Hansen, referindu-se la planurile de construire a unei baze pe Lună. Wiseman a adăugat că, dacă ar fi avut posibilitatea, echipajul ar fi încercat să ajungă și pe suprafața Lunii. Misiunea Artemis II marchează un nou început pentru explorarea spațiului, iar experiențele echipajului au adus omenirea mai aproape de următorul mare pas: revenirea pe Lună.