Cercetătorii au izolat structuri din spanac pentru tratamentul sindromului ochiului uscat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu arată că structuri ale aparatului fotosintetic din plante, precum spanacul, pot fi transferate în celulele ochiului și utilizate pentru a transforma lumina în molecule energetice, reducând inflamația în cazul sindromului ochiului uscat.

Cercetarea publicată recent în revista Cell pornește de la ideea că plantele au dezvoltat, de-a lungul evoluției, un mecanism foarte eficient de transformare a luminii în energie. Echipa de cercetători a izolat din spanac structuri numite tilacoizi, componente ale cloroplastelor implicate în reacțiile dependente de lumină ale fotosintezei. Aceste structuri au fost apoi transformate în nanoparticule denumite LEAF și introduse în celule animale.

• Efectul neașteptat al politicii chineze prin care a fost controlat numărul de copii
• De ce balsamul de rufe face mai mult rău decât bine hainelor noastre?

Potrivit autorilor, aceste particule pot fi preluate de celulele mamiferelor și rămân active pentru mai multe ore, transformând lumina în molecule energetice. Aceste molecule au rol important în metabolismul celular și în neutralizarea speciilor reactive de oxigen, implicate în inflamație.

În experimentele pe animale, cercetătorii au testat particulele LEAF sub formă de picături pentru ochi într-un model de sindrom de ochi uscat, o afecțiune caracterizată prin inflamație și acumulare de radicali liberi la nivelul suprafeței oculare. Tratamentul a fost asociat cu reducerea inflamației și ameliorarea stresului oxidativ în țesutul corneean.

Un aspect important menționat de cercetători este că efectele au apărut chiar și fără expunere suplimentară la lumină artificială, sugerând că lumina ambientală este suficientă pentru activarea parțială a sistemului.

Autorii studiului susțin că particulele acționează atât în interiorul celulelor, cât și în mediul din jurul acestora, reducând moleculele oxidative care întrețin inflamația. În modelul experimental, acest mecanism a fost suficient pentru a îmbunătăți parametrii bolii.

Deși rezultatele sunt considerate promițătoare, cercetătorii subliniază că abordarea se află încă în fază preclinică. Următorul pas ar fi testarea siguranței și eficienței la oameni, inclusiv în studii clinice.

Echipa implicată explorează deja extinderea tehnologiei către alte tipuri de țesuturi, sugerând că astfel de „organite vegetale transplantate” ar putea deveni, în viitor, o platformă pentru noi tipuri de terapii bazate pe utilizarea luminii în biologia umană.