Aproape jumătate dintre profesorii din România se gândesc să plece de la catedră, arată un studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Concluzii deloc pozitive ale Barometrului stării de bine a profesorilor din România: stresul de la catedră e atât de mare, încît 38% iau foarte în serios ideea de a părăsi cariera didactică. Unul din șapte profesori prezintă risc de burnout.

Aproape patru din zece profesori din România se gândesc frecvent să renunțe la cariera didactică, peste jumătate spun că se confruntă des cu situații stresante la locul de muncă, iar unul din șapte prezintă risc de burnout.

Sunt concluziile „Barometrului stării de bine a profesorilor din România”, un studiu realizat pe un eșantion național de 1.518 cadre didactice din învățământul preuniversitar.

Raportul, elaborat de InIm Institute și Frappe Digital, a analizat sănătatea, nivelul de stres, satisfacția profesională și factorii care influențează starea de bine a profesorilor, comparând rezultatele acestora cu cele ale medicilor de familie și ale populației urbane active.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este nivelul ridicat de stres resimțit de cadrele didactice.

Potrivit cercetării, 51% dintre profesori spun că s-au confruntat frecvent cu situații stresante în ultimele patru săptămâni.

Procentul este mai mare decât în cazul medicilor de familie (45%) și aproape dublu față de populația urbană activă (26%).

Stresul este resimțit mai puternic de: femei (52%, față de 40% în cazul bărbaților), profesorii din mediul urban (53%, față de 48% în mediul rural), cadrele didactice din gimnaziu (56%) și liceu (53%), profesorii din București, unde nivelul de stres ajunge la 59%, cel mai ridicat din țară.

Studiul arată că 14% dintre profesori se află într-o zonă de risc ridicat de burnout, comparativ cu 10% dintre medicii de familie.

Cele mai vulnerabile categorii sunt profesorii cu vârsta sub 45 de ani (19%), profesorii din București (19%), profesorii care predau la gimnaziu (17%).

Manifestarea cea mai frecventă este epuizarea emoțională, raportată foarte des de 18% dintre profesori, peste dublul nivelului înregistrat în rândul medicilor de familie (11%).

Poate cea mai îngrijorătoare statistică a raportului este legată de intenția de a abandona profesia.

38% dintre profesori spun că se gândesc frecvent să renunțe la învățământ.

Procentul urcă la 44% pentru categoria de vârstă 30-44 de ani, 48% în București și 43% în rândul profesorilor de gimnaziu.

Autorii studiului spun că această intenție este strâns legată de frecvența situațiilor stresante și de suprasolicitarea birocratică.

Raportul evidențiază și un paradox.

Deși 39% dintre profesori declară un nivel foarte ridicat de satisfacție față de munca lor – un rezultat comparabil cu cel al medicilor de familie (36%) -, numai 33% consideră că au un echilibru bun între viața profesională și cea personală.

În populația urbană activă, acest procent este de 55%.

Cele mai afectate sunt femeile și profesorii cu vârste între 30 și 44 de ani, categorie aflată adesea în perioada în care trebuie să împace solicitările profesionale cu responsabilitățile familiale.

Diferențele dintre nivelurile de învățământ sunt evidente.

Profesorii din grădinițe și ciclul primar raportează niveluri mai ridicate de satisfacție profesională, un echilibru mai bun între muncă și viața personală, mai puțin stres, o stare de bine superioară.

În schimb, cele mai dificile rezultate sunt înregistrate în rândul profesorilor de gimnaziu și liceu, unde nivelurile de stres și burnout sunt cele mai ridicate.

Cercetarea a utilizat și modelul psihologic SCARF, care măsoară cinci dimensiuni ale bunăstării la locul de muncă: statut, certitudine, autonomie, apartenență și corectitudine.

Indicele general obținut de profesori este de doar 33%, iar cele mai slabe rezultate sunt înregistrate la capitolele statut și corectitudine, ceea ce arată că mulți profesori nu se simt suficient apreciați și respectați în societate.

Analiza climatului profesional arată că profesorii apreciază colaborarea cu colegii și, în multe cazuri, relația cu managementul școlii.

În schimb, cele mai mari nemulțumiri sunt legate de volumul mare de birocrație, suprasolicitarea profesională, salariile considerate insuficiente, relațiile dificile cu părinții, lipsa de motivație a elevilor.

Raportul recomandă reducerea poverii administrative, investiții în recunoașterea statutului profesorilor, dezvoltarea competențelor socio-emoționale, introducerea unui sprijin psihologic real pentru cadrele didactice și măsuri adaptate în special profesorilor din gimnaziu și liceu, categoriile cele mai afectate de stres și burnout.

Totodată, autorii recomandă realizarea periodică a acestui tip de barometru pentru monitorizarea evoluției stării de bine a profesorilor.