Muntii de cristal ai Lunii dezvaluie trecutul incandescent al satelitului

Se crede ca minerale grele, bogate in fier, s-au scufundat in
aceasta magma pentru a forma mantaua Lunii, in timp ce mineralele
mai usoare, sarace in fier si denumite plagioclaze, ar fi trebuit
sa se cristalizeze si sa pluteasca la suprafata.

Dovada directa a crustei primordiale de cristal a Lunii a fost
dificil de descoperit fiind, cel mai probabil, sfaramata si
amestecata de impacturile cu meteoriti si acoperita de eruptiile de
lava din istoria straveche a Selenei.

• De ce nu putem construi o stație spațială pe Lună?
• Semnale cerebrale asociate cu tulburarea obsesiv-compulsivă, descoperite în premieră de cercetători

Cu toate acestea, nava Kaguya a Japoniei a reperat petice din
material in interiorul unor cratere. Iar acum, Chandrayaan-1, care
a orbitat in jurul Lunii timp de aproximativ 10 luni inainte sa se
defecteze, in august, pare sa fi descoperit filonul principal –
suprafete vaste de cristal plagioclaz, de-a lungul unui munte din
interiorul bazinulul oriental al Lunii, larg de 930
kilometri.

Chandrayaan-1 a fost capabil sa detecteze lumina absorbita de acest
cristal. A descoperit ca roca ce il contine se intinde pe o
suprafata de cel putin 40 de kilometri si este chiar pura – mai
putin de 5% compusa din minerale bogate in fier. „Este o schimbare
de situatie. Trebuie sa reconsideram acum o buna parte din
cunostintele despre Luna; este vorba despre chestiuni ca felul in
care crusta a plutit initial deasupra oceanului dens de magma si
gradul in care crusta a fost zdruncinata de impacturile puternice”,
a declarat Paul Warren de la Universitatea din California, Los
Angeles.

Sursa:
Phenomenica

CITESTE SI:

• 
  40 de ani de la aselenizare, 40 de ani de cand omul a ajuns
  pe Luna
• 
  Robotii vor construi prima baza de pe
  Luna
• 
  Inregistrarile originale ce prezentau debarcarea primilor
  oameni pe Luna au fost sterse