Primele rezultate publice ale misiunii Planck

Dupa publicarea, in luna iulie a anului trecut, a primei imagini
a intregului cer preluate de Planck, au fost date publicitatii, intr-o
conferinta de presa tinuta simultan la Roma si Paris, primele
rezultate stiintifice ale misiunii, descrise in 25 de articole
aflate in curs de publicare in revista „Astronomy &
Astrophysics”.

La baza acestor rezultate se afla „Early Release Compact Source
Catalogue” al Planck, obtinut in urma observatiei continue a
cerului la lungimi de unda milimetrice si submilimetrice. „Sunt
primele rezultate publice ale misiunii: un catalog al tuturor
surselor galactice si extragalactice vazute de Planck. Si nu numai:
este primul catalog al intregului cer la noua frecvente diferite,
de la 30 GHz la 857 GHz, constituind o noutate absoluta. Va da de
lucru ani de-a randul tuturor telescoapelor de pe Terra si din
spatiu, care vor putea face observatii de follow-up”, a comentat
Reno Mandolesi, responsabil al LFI, instrumentul de frecventa joasa
aflat la bordul lui Planck, finantat de Agentia Spatiala Italiana,
si realizat in mare parte in Italia.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Prin intermediul instrumentelor aflate la bordul lui, Planck a
detectat existenta unei populatii de galaxii, altminteri invizibile, datand de acum
miliarde de ani: infasurate in pulbere, in ele se formau stele
intr-un ritm ametitor, de intre 10 pana la 100 de ori mai rapid
decat cel obsevat la ora actuala in galaxia noastra. Este vorba
despre masuratori care nu au fost pana acum niciodata realizate la
aceste lungimi de unda.

Servindu-se de un efect deosebit denumit Sunyaev-Zel’dovich, Planck
a reusit sa identifice 189 aglomerari de galaxii, dintre care 20
erau total necunoscute. O noutate absoluta din numeroase puncte de
vedere: este prima oara cand noi conglomerate de galaxii sunt
descoperite gratie efectului Sunyaev-Zel’dovich, si deja au inceput
sa apara confirmari ale existentei lor, produse in urma
observatiilor facute de un alt satelit ESA, observatorul cu raze X,
Xmm-Newton.

Sursa: Le Scienze