„Echipa morţii” – parazit+virus – decimează albinele lumii

Până în prezent, au fost descrise peste 1.300 de specii de
microsporidii – paraziţi cunoscuţi pentru infecţiile provocate
peştilor, păsărilor, insectelor şi chiar oamenilor – afirmă Patrick
Keeling, profesor la Universitatea British Columbia şi specialist
în studiul acestui grup de vieţuitoare. Profesorul Keeling
consideră ar putea exista tot atâtea specii de microsporidii
parazite câte specii de animale există pe glob.

Prima specie de microsporidie a fost descoperită în 1870, când
s-a constatat că infectează viermii de mătase.

• O vizită la muzeu ne ajută mai mult decât o zi la spa, arată un studiu
• Cercetătorii din Japonia au dezvoltat o terapie revoluționară împotriva cancerului

Profesorul Keeling crede că, în loc să fie nişte microorganisme
primitive, aşa cum au fost considerate iniţial, microsporidiile au
evoluat simplificându-şi structura.

După apariţia acestei informaţii, paraziţii şi-au reluat locul
în grupul ciupercilor, organisme complexe care, spre deosebire de
plante, nu îşi pot sintetiza singure hrana.

Faptul că microsporidiile trăiesc numai în interiorul celulelor
organismului-gazdă face ca cercetarea lor să fie mai dificilă decât
a
bacteriilor patogene, care pot fi manipulate, crescute şi
înmulţite în laborator.
Cercetătorii de la Universitatea California, din San Diego,
încearcă să depăşească această dificultate studiind microsporidiile
din specia Nematocida parisii din intestinul unor viermi
cilindrici cu corpul transparent.

Microsporidiile au un genom (ansamblul tuturor genelor din
celulă) foarte mic; prima specie al cărei genom a fost descifrat în
totalitate are doar aproximativ 2.000 de gene, cca. jumătate din
numărul de gene al bacteriei E. coli, de pildă, care se
găseşte şi în intestinul uman.

Genomul unei alte microsporidii, care poate infecta omul,
provocând diaree, prezintă o altă simplificare surprinzătoare: nu
are genele necesare pentru a transforma zaharurile în energie,
proces fundamental ce permite celulelor să se hrănească singure.
Aceste microsporidii preiau energia necesară, sub formă chimică, de
la celulele gazdei.

Sporii microsporidiilor au un perete gros, rigid, şi un tub
încolăcit în interior. Atunci când parazitul infectează o celulă,
peretele sporului se rupe şi tubul interior se prinde, ca un
harpon, de celula-gazdă. Apoi, restul conţinutului sporului –
inclusiv nucleul -, este pompat în celula-gazdă.

Jerry Bromenshenk, profesor şi cercetător la Universitatea
Montana, a legat dispariţia albinelor, observată încă din anul
2006, de doi patogeni: microsporidia Nosema ceranae şi
virusul iridescent al insectelor. Cercetătorii au subliniat faptul
că cei doi patogeni au un efect nociv mult mai puternic dacă
acţionează împreună, decât dacă acţionează separat.

Până în 2007, infecţiile cu Nosema ceranae au fost
raportate în Asia, nu şi printre albinele din America de Nord.
Bromenshenk afirmă că microsporidiile sunt prezente, în momentul de
faţă, aproape în fiecare loc unde sunt crescute albine. De
asemenea, el susţine că nu orice moarte în masă a albinelor este
cauzată de infecţiile cu Nosema ceranae.

În ultimul timp, s-au descoperit că există mai mulţi factori
care afectează negativ albinele şi care ar putea explica extinderea
„sindromului
dispariţiei coloniilor„: nu numai patogenii, ci şi modificarea
habitatelor, extinderea aşezărilor urbane, poluarea, substanţele
chimice utilizate în agricultură şi introducerea de specii
străine.

Sursa: FOXNews