O nouă explicaţie pentru postura bipedă a omului: este mai eficientă în luptă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Selecţia în favoarea unui comportament agresiv şi a unei bune
performanţe în luptă ar putea fi unul din factorii ce au dus la
evoluţia mersului biped”, a afirmat cercetătorul David Carrier de
la Universitatea din Toronto.

Când oamenii stau în două picioare, lovitura lor de pumn
este cu 40-50% mai puternică decât dacă s-ar susţine în toate
membrele. Atunci când loviturile sunt date de sus în jos, puterea
acestora este cu 200% mai mare decât loviturile date de jos în sus.
Acest lucru explică de ce bărbaţii mai înalţi au un avantaj în
luptă.

• Ce fac plantele atunci când „aud” că vine ploaia? Un studiu a făcut o descoperire uimitoare!
• Cea mai mare rată a șomajului din UE este în mediul rural din România

Alte animale, printre care se numără şi pisicile, câinii şi alte
primate, se ridică în picioare în timpul luptei, dar oamenii sunt
singurii care au păstrat această poziţie.

Teoriile referitoare la motivul pentru care oamenii au păstrat
această poziţie sunt diverse: folosim mâinile pentru a ne sprijini
sau a căra diferite obiecte, sau pentru a ne feri de soare în cazul
în care ne plimbăm prin savană. Carrier susţine că performanţa
sporită în luptă pe care această poziţie o conferă este un alt
motiv ce explică această transformare.

Atunci când cimpanzeii se bat, aceştia stau în două picioare şi
îşi folosesc braţele pentru a se lovi unii pe alţii. Maimuţele mari
precum cimpanzeii, cimpanzeii bonobo şi gorilele nu îşi pot strânge
mâna pentru a forma un pumn, astfel nu se pot compara abilităţile
lor de luptă cu cele ale oamenilor.

Voluntarii care au participat la studiul lui Carrier au lovit un
sac de box poziţionat la diferite unghiuri. Acest fel de test ar fi
fost greu de realizat cu cimpanzei, deoarece este foarte dificil ca
aceştia să fie învăţaţi să îşi folosească pumnii.

Herman Pontzer, un cercetător la Universitatea Washington care
nu a luat parte la acest studiu, susţine că această lucrare
reprezintă un test excelent pentru a verifica abilităţile oamenilor
de a se bate, dar nu este convins de influenţa luptelor în evoluţia
mersului biped.

„Nu consider că acest studiu aduce argumente puternice pentru
ipoteza că poziţia bipedă a fost o adaptare care facilita un
avantaj în lupte. Dacă cimpanzeii şi alte patrupede pot şi chiar
adoptă această poziţie bipedă în luptă, atunci de ce ar favoriza
evoluţia o schimbare radicală a anatomiei?” scrie Pontzer într-un
e-mail adresat redacţiei LiveScience.

Carrier susţine că lupta a jucat un rol important, alături de
alţi factori care au dus la evoluţia omului către statura bipedă.
De asemenea, acesta a prezentat şi o altă ipoteză: În cazul în care
rivalitatea dintre oameni era reciprocă, atunci creşterea
abilităţii de luptă în două picioare ar fi putut compensa pentru
reducerea locomoţiei în copaci. Acesta menţionează că
Australopithicus, un strămoş al oamenilor, avea corpul specializat
pentru poziţia verticală de luptă, adesea întâlnită în rândul
masculilor.

„Dacă cea mai mare ameninţare ar fi constat în alţi indivizi din
aceeaşi specie, ceea ce este adevărat în cazul oamenilor moderni,
atunci e necesar să fii mai bun în a concura contra membrilor din
aceeaşi specie. Astfel, nu era util să fii mai rapid (competiţie
locomotorie), ci performanţa în luptă ar fi fost mai importantă”, a
declarat Carrier.

Studiul a fost publicat pe data de 18 mai 2011, în Jurnalul PLoS
ONE.

Sursa:
LiveScience