Şi-a amputat voluntar mâna pentru a o înlocui cu una bionică!

Pacientul în vârstă de 26 de ani, Milo, şi-a pierdut capacitatea
de a-şi folosi mâna dreaptă în urma unui accident de motocicletă.
După ce i se va vindeca membrul amputat, acestuia i se va ataşa
mâna bionică ce va fi controlată de semnalele nervoase primite de
la propriul braţ.

Profesorul Oskar Aszmann efectuează o a doua operaţie de
amputare electivă a unui membru, bazată pe alegerea
pacientului.

• Un raport acuză Rusia de campanii directe de dezinformare în România, Moldova și Georgia
• Vremea se schimbă radical de la începutul lunii iunie

Milo, un cetăţean sârb ce trăieşte în Austria încă din
copilărie, a suferit leziuni la unul dintre picioare şi la umărul
drept atunci când a alunecat de pe motocicletă şi a intrat într-un
stâlp de iluminat. Acest accident a avut loc în anul 2001, în
timpul unei vacanţe în Serbia.

În timp ce piciorul i s-a vindecat, afectarea plexului brahial
din partea dreaptă a corpului a dus la paralizia braţului drept.
Transplantul de ţesut nervos provenit din picior, realizat de
profesorul Aszmann, a dus la restabilirea mişcărilor braţului, dar
nu şi ale mâinii.

O operaţie care implică mai multe transplanturi de muşchi şi
ţesuturi nervoase în antebraţ nu au restabilit libertatea de
mişcare a mâinii, dar a dus la amplificarea semnalelor electrice
transmise de creier către antebraţ, semnale ce ar putea fi folosite
pentru a acţiona o mâna bionică.

În urmă cu trei ani, Milo a fost întrebat dacă se
gândeşte la o operaţie voluntară de amputarea a mâinii, iar acesta
a afirmat recent că „o astfel de operaţie îmi va schimba viaţă. Am
trăit timp de 10 ani cu această mână care nu se poate recupera.
Singura soluţie este de a o amputa şi de a primi una nouă în
schimb”.

Milo a luat această hotărâre după ce a folosit o mână hibridă
fixată în paralel cu mâna afectată pentru a putea experimenta
controlul asupra unei proteze.

Mâinile bionice create de compania germană Otto Bock pot ciupi
şi prinde lucruri, ca răspuns la semnalele primite de la creier.
Acestea sunt detectate de doi senzori plasaţi pe piele în dreptul
nervilor antebraţului.

Cu alte cuvinte, pacientul controlează mâna utilizând aceleaşi
semnale nervoase pe care le folosea în cazul unor mişcări similare,
realizate cu o mână reală.

Manşeta protezei poate fi rotită manual utilizând cealaltă mâna
funcţională a pacientului (în cazul în care pacientul are una).

Anul trecut, un austriac în vârstă de 24 de ani, numit Patrick,
a fost primul pacient din lume care a ales să îşi amputeze în mod
voluntar un membru. Operaţia a fost realizată tot de profesorul
Aszmann şi a fost un succes. Acest pacient îşi pierduse capacitatea
de utilizare a mâinii în urma unei electrocutări la locul de
muncă.

În prezent poate să îşi deschidă singur sticlele de apă şi poate
chiar să îşi lege şireturile.

„Reacţia mea a fost «Dumnezeule! Am o nouă mână!» Pot să
realizez diferite activităţi pe care le puteam face doar cu mâna
reală. Este o senzaţie foarte plăcută. Nu am putut să îmi folosesc
mâna timp de trei ani, iar apoi am înlocuit-o cu cea bionică şi am
început să o mişc. A fost minunat” a declarat Patrick
pentru BBC News.

Patrick testează o nouă mână despre care se crede că îl va ajuta
să facă mai multe mişcări. Mâna are şase senzori şi se fixează pe
nervii din partea braţului inferior. Semnale multiple pot fi citite
simultan şi permit pacientului să răsucească şi să flexeze
încheietura mâinii înainte şi înapoi, utilizând aceleaşi semnale pe
care creierul le transmite pentru o mână reală.

Profesorul Oskar Aszmann preferă să numească această
amputare voluntară drept o „reconstrucţie bionică”. Acesta
lucrează împreună cu Otto Bock pentru a cerceta potenţialele
beneficii de care pot beneficia cei ce aleg „reconstrucţia
bionică”.

Înainte de prima operaţie, profesorul a discutat despre
procedură în cadrul unui simpozion la care au participat chirurgi
renumiţi, dar şi un teolog.

Acesta consideră că amputarea voluntară reprezintă cea
mai bună alegere pentru un pacient care nu îşi mai poate mişca un
membru şi despre care se ştie că nu îşi poate recăpăta libertatea
mişcării în urma unor operaţii.

„Vezi un pacient care îşi doreşte cu ardoare recăpătarea
funcţiilor de mişcare ale unui membru şi nu este decât un pas până
la a trage o concluzie. În cazul în care pacientul nu îşi poate
mişca o mână, iar eu pot schimba anatomia astfel încât acesta ar
putea utiliza o mână bionică, atunci voi face tot posibilul pentru
a-i crea o mână care să se poată adapta nevoilor lui” a declarat
profesorul Aszmann.

Dar profesorul a întâmpinat şi câteva piedici. Unii dintre
chirurgii pe care i-a solicitat pentru a pune în aplicare operaţia,
i-au respins cererea.

O metodă alternativă de recuperare a funcţiilor de mişcare ale
mâinii afectate ar dura ani de zile şi ar implica zeci de operaţii
inutile.

„Milorad are 26 de ani şi îşi doreşte să îşi ducă viaţa înainte.
Pentru a reconstrui din punct de vedere biologic o mână
pentru el, ar fi o poveste fără de sfârşit şi nu ar da rezultate.
Este în interesul pacientului de a-i aduce o soluţie astfel încât
să poată trăi în continuare fără probleme, aşadar nu am nicio
remuşcare pentru faptul că am ales să fac operaţia de amputare a
membrului” a declarat profesorul.

Operaţia a fost un succes, iar în urma acesteia cicatricile
anterioare au fost eliminate. Intervenţia chirurgicală a fost
realizată cu ajutorul unui fierăstrău pneumatic.

Ţesuturile prelevate de pe mână au fost transplantate pe
încheietură pentru a fi folosit drept suport pentru viitoarea
proteză.

Vorbind de pe patul de spital, Milo a declarat că se simte bine:
„Uitându-mă în urmă, sunt fericit că totul s-a terminat cu
bine”.

Sursa: BBC
News