Un nou studiu arată cum pot fi depistaţi mincinoşii

Acesta a efectuat un studiu pe 60 de voluntari, pentru a observa
dacă feţele acestora oferă indicii care să ajute la identificarea
minciunilor.

Rezultatele cercetării au fost obţinute prin analizarea filmelor
realizate în timpul interogării voluntarilor şi prin decodarea
fiecărui cadru în parte. Persoanele au fost împărţite în două
categorii: unii erau rugaţi să spună adevarul, iar alţii trebuiau
să mintă. Cu toţii, însă, aveau în comun un singur lucru: încercau
să îşi suprime anumite expresii faciale.

• Un nou telescop a detectat zeci de asteroizi în apropierea Pământului
• Prognoza actualizată de la ANM: Cât de caldă va fi vremea și unde va ploua?

Mark Frank şi Carolyn Hurley (coautorul studiului) au
aflat în urma studiului că aceste acţiuni faciale pot fi reduse,
dar nu eliminate. În plus se pare că atunci când subiecţii au fost
rugaţi să încerce să nu mişte anumite părţi ale feţei, ei au
încercat să controleze toate mişcările faciale, indiferent dacă
minţeau sau nu.

În ciuda acestor descoperiri, 60% din participanţii la stuidiu
au afirmat că ei consideră că au reuşit să îşi suprime toate
mişcările faciale.

„Contramăsurile comportamentale sunt strategiile angajate de
mincinoşi pentru a controla în mod deliberat mişcările feţei sau
ale corpului. Până acum, cercetările nu au arătat dacă mincinoşii
îşi pot înfrâna mişcările pentru a nu fi prinşi înşelând. Ca
strategie secundară, observarea şi interpretarea comportamentului
nonverbal are o mare importanţă, mai ales în cazul în care
intervievatul încearcă să suprime anumite acţiuni ale sale,” a
declarat Frank.

Studiul s-a bazat pe 33 de femei şi 27 de bărbaţi, toţi studenţi
care au făcut parte dintr-un scenariu în care ei fie erau puşi să
spună că au luat dintr-un plic două bilete la film (adică să
mintă), fie că nu le-au luat (adică să spună adevarul). Apoi,
aceştia au fost intervievaţi de un interogator experimentat, dar
care nu cunotea condiţiile experimentale. Participanţii au fost
anunţati că vor fi răsplătiţi dacă vor fi convingători, sau în caz
contrar vor fi pedepsiţi. Toţi voluntarii au fost puşi să spună că
ei nu au luat biletele.

Înainte de a fi intervievaţi, unora li s-a cerut să îşi suprime
expresiile faciale superioare (ridicare sprâncenelor), iar altora,
expresiile faciale inferioare (zâmbetul).

„Deşi aceste mişcări faciale nu sunt neparat semne ale
înşelării, suprimarea unor expresii se întâlneşte cel mai des în
cazul mincinoşilor. Ceea ce nu ştiam era cât de bine pot oamenii să
facă acest lucru atunci când mint şi atunci când spun adevarul.
Bazându-ne pe literature de specialitate cu privire la exprimarea
facială a emoţiilor, neuroanatomia feţei, şi cercetarea privind
suprimarea emoţională, am prezis corect că în interogatoriile în
care înşelăciunea este o posibilitate, indivizii pot fi capabili să
reducă semnificativ ritmul şi intensitatea zâmbetelor. Cu
toate acestea, atunci când oamenii spun o minciună, nu reuşesc să
facă acest lucru atât de bine„, a spus Frank.

În plus acest studiu a demonstrat că oamenii pot să îşi
controleze zâmbetul mult mai uşor decât mişcarea sprâncenelor.
Tocmai de aceea ei spun că putem reduce mişcările faciale
atunci când minţim, dar nu le putem suprima complet.

„Fie că avem de-a face cu mincinoşi experimentaţi şi motivaţi,
care şi-au antrenat expresiile nonverbale în scenarii cu miză mare,
fie că este vorba de persoane neinstruite care învaţă de la un
program de televiziune despre o anumită mişcare facială care se
presupune că este un indicator al minciunii, concluziile
acestui studiu au relevat informaţii importante pentru
organizaţiile ce lucrează în domeniul siguranţei„, susţine
el.

Sursa: ScienceDaily