Violenţa îmbătrâneşte copiii cu 10 ani, modificându-le ADN-ul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetarea publicată în jurnalul Molecular Psychiatry arată că violenţa nu lasă urme doar pe corpurile copiilor, ci şi în interiorul lor, modificându-le ADN-ul.

Oamenii de ştiinţă au studiat extremităţile cromozomilor, unde se găsesc telomerele, structuri speciale de ADN ce au rolul de a proteja cromozomii (asemănându-se cu structurile de plastic ce se găsesc la capetele şireturilor). Telomerele se scurtează cu ocazia fiecărei diviziuni a celulelor, până când nu se mai pot diviza şi mor.

Specialiştii au identificat mai mulţi factori ce duc la scurtarea telomerelor, printre care se numără fumatul, radiaţia şi factori de stres psihologic precum maltratarea în copilărie sau îngrijirea unei persoane bolnave cronic.

Noua cercetare a examinat dacă expunerea la violenţă poate face ca telomerele copiilor să se scurteze mai repede decât în mod normal. Oamenii de ştiinţă au intervievat mamele a 236 de copii în vârstă de 5, 7 şi 10 ani, întrebându-i dacă tinerii au fost martori la incidente de violenţă domestică între mamă şi partener, dacă au fost maltrataţi de către un adult sau dacă au fost expuşi agresiunilor din partea altor copii. Apoi, cercetătorii au măsurat telomerele copiilor la vârsta de 5 ani şi la vârsta de 10 ani.

Idan Shalev, conducătorul studiului, a descoperit că telomerele copiilor expuşi la două tipuri de violenţă s-au scurtat mai rapid, ceea ce înseamnă că aceşti copii vor dezvolta afecţiuni tipice îmbătrânirii, precum atacuri de cord sau pierderea memoriei, cu 7-10 ani mai devreme decât ceilalţi copii.

Studiul pare să confirme concluzia rezultată din mai multe cercetări recente: dificultăţile din copilărie îşi lasă amprenta în cromozomi, afectând victimele de-a lungul întregii vieţi.

Într-un studiu din 2011 efectuat de specialişti de la Şcoala Medicală Harvard asupra copiilor din România s-a observat că cei care copilăriseră în orfelinate prezentau telomere mai scurte decât copii care avuseseră parte de asistenţă maternală.

„Ştim că stresul este nociv. Acest studiu arată mecanismul prin care acest tip de stres pătrunde în gene”, a explicat Nathan Fox, profesor la Universitatea din Maryland.

Sursa: USA Today