De ce e bine să fii „frate cu natura”?

De-a lungul timpului, au existat mai multe teorii care susţineau că, de fapt, cheia fenomenului este fie aerul curat, fie liniştea. Acum, însă, un nou studiu vine să susţină că principalul beneficiu rezultă din modul în care arborii, păsările şi apusul ne influenţează, fără a ne atrage atenţia.

Studiul a fost elaborat pe voluntari care sufereau de depresie şi care au fost trimişi să facă fie o plimbare într-un parc împădurit, fie o plimbare prin oraş. Rezultatele au arătat că cei care s-au plimbat prin parc şi-au îmbunătăţit abilităţile cognitive. Spre deosebire de cei care s-au plimbat prin oraş, voluntarii care s-au bucurat de peisajul împădurit şi-au putut aminti o serie de nume şi au reuşit să le redea în ordine inversă.

• Cum reușește o stațiune de schi din Bulgaria să atragă turiști tot anul?
• Doi aminoacizi comuni pot influența speranța de viață a oamenilor

Explicaţia, spune Marc Berman, autorul studiului, stă în distincţia dintre tipurile de atenţie: voluntară, în care ne concentrăm conştient pe ceva şi involuntară, în care ceva ne captează atenţia.

Capacitatea de a direcţiona atenţia voluntară este esenţială în viaţa de zi cu zi, dar este uşor obositoare. De aceea, specialiştii cred că plimbarea în parc reprezintă o pauză pentru atenţia voluntară, moment în care mintea are o şansă de a rătăci fără ţintă. În aceste condiţii, atenţia ne este captată involuntar de unele evenimente sau obiecte din împrejurimi.

În zonele înverzite suntem departe de zgomotele urbane, este mai puţin aglomerat, iar peisajul este mai interesant şi captează mai uşor atenţia. În contrast, zonele urbane sunt aglomerate, zgomotoase şi ne forţează să ne folosim neîncetat atenţia voluntară .

Dr. Berman recunoaşte că studiile au demonstrat faptul că o simplă fereastră spre o grădină înverzită sau chiar unele imagini cu peisaje înverzite ajută la relaxare prin utilizarea mai puţin intensă a atenţiei voluntare, însă susţine că mediul fizic joacă cel mai important rol.

Unul dintre cele mai important elemente este aerul. Poluarea din aer poate cauza probleme pulmonare sau cardiace, ceea ce, prin expunerea cronică, accelerează declinul cognitiv. Un alt element, propus de cercetătorii niponi, ar fi emisia de uleiuri esenţiale provenite din arbori. O serie de studii au scos la iveală faptul ca mersul pe jos timp de două ore într-o pădure îmbunătăţeşte funcţia sistemului imunitar, reduce nivelul de hormoni de stres şi scade tensiunea arterială, în comparaţie cu plimbări similare prin centrul oraşului Tokyo.

Totuşi, faptul că pozele care ilustrează imagini din natură pot produce beneficii cognitive sugerează că cel puţin o parte din efect este mediat de ceea ce vedem. O ipoteză simplă ar fi aceea că verdele, conţinut de majoritatea peisajelor, are un rol esenţial în relaxare. O altă ipoteză se referă la existenţa unor modele fractale în cadrul peisajelor naturale (o clasificare matematică care descrie formele complexe ale creaţiilor naturale precum liniile de coastă, lanţurile de munţi şi buchetele de broccoli) decât cele simple, cu linii drepte, caracteristice mediului urban.

Sursa: The Globe and Mail