Munţii şi dinozaurii: o conexiune neaşteptată a fost descoperită de oamenii de ştiinţă

Cu aproximativ 15 milioane ani înainte de marea extincţie care a pus capăt dominaţiei dinozaurilor pe Terra, numărul de specii din acest grup crescut spectaculos în America de Nord. Cercetătorul Terry Gates şi colegii săi au descoperit că, odată cu ridicarea unor lanţuri muntoase muntos din vestul continentului nord-american din prezent (eveniment geologic numit orogenia Sevier, după numele unui râu din statul Utah), în estul continentului au apărut condiţiile geologice propice pentru crearea unei mări interioare cu ape puţin adânci, apărută după ce apele oceanului au inundat zonele joase.

Această mare interioară a dus la separarea continentului în trei mari insule, dintre care cea din vest, denumită Laramidia de către specialişti, a fost populată de numeroase specii de dinozauri ornitischieni (dinozauri „cu bazin de pasăre”, numiţi şi dinozauri avipelvieni. Structura bazinului lor amintea de cea a păsărilor actuale, deşi păsările nu se trag din această grupă de dinozauri.)

• Microbiomul intestinal, puternic afectat de alimente și poluare. Cercetătorii au fost „surprinși”
• Care este principala diferență dintre super-gripă și răceală?

Multe dintre aceste specii prezentau ornamente precum coarne şi creste, care aveau un rol în atragerea partenerilor de împerechere.

„Ştim, din mai multe dovezi, că animalele cu asemenea trăsături evoluează în specii noi într-un ritm mai accelerat decât alte animale. Dacă ţinem cont de acest aspect, precum şi de faptul că trăiau relativ izolaţi în noile ecosisteme, avem reţeta pentru apariţia a noi specii de dinozauri”, susţine dr. Terry Gates.

Izolarea dinozaurilor, urmată de diversificarea lor în noi specii, au luat sfârşit odată cu formarea Munţilor Stâncoşi spre sfârşitul Cretacicului (perioada din urmă cu 145, 5 – 65 milioane ani). Schimbările ecologice care au urmat transformărilor geologice, altături de creşterea altitudinii uscatului în urma retragerii apelor mării, a dus la încetinirea ritmului de evoluţie a dinozaurilor.

Motivele în urma cărora a crescut şi s-a diversificat numărul dinozaurilor, pentru ca apoi să scadă spre sfârşitul Cretacicului, rămăseseră anterior neclare, până când paleontologii au început să colaboreze cu specialiştii în geologie structurală, punând la un loc informaţiile din ambele domenii.

„Lucram în cadrul unor proiecte diferite, când am realizat că există multe informaţii folositoare în domeniul geologiei. Cercetătorii care au studiat informaţiile oferite de geologia structurală referitoare la acest caz nu au vorbit niciodată cu paleontologii, iar paleontologii la rândul lor, nu s-au gândit să discute cu geologii. Cred că studiile noastre oferă un exemplu excelent de cercetare multidisciplinară”, susţine în continuare dr. Gates.

Cercetările sale prezintă implicaţii în înţelegerea istoriei Terrei în legătură cu evoluţia dinozaurilor.
„Dispariţia dinozaurilor a început odată cu ridicarea lanţurilor muntoase din zonă. Ne aşteptam ca animalele să răspundă schimbărilor de mediu înainte ca acestea să lase urme geologice. Deci nu doar apariţia munţilor a avut un impact asupra dinozauruilor, ci şi schimbările din biologia acestor vieţuitoare ne pot ajuta să determinăm în timp evenimentele tectonice”, este de părere şi dr. Laura Porro din cadrul Universităţii din Chicago.

Sursa: BBC News