Undeva, în anul 1953, autorul francez Jean Giono scria o emoţionantă nuvelă intitulată „Omul care planta copaci”. Descrierile şi povestea în sine păreau atât de reale încât mulţi cititori erau convinşi că Elzeard Bouffier, personajul principal, exista cu adevărat. A fost nevoie ca autorul să declare public că personajul era unul ficţional, creat doar pentru a-i face pe cititori să iubească copacii şi pădurea. Spre deosebire de Elzeard Bouffier, Jadav Payeng există cu adevărat, trăieşte, luptă, păzeşte şi iubeşte ca nimeni altul o pădure de peste 1.000 hectare pe care a plantat-o cu mâna lui pe o mică insulă din mijlocul marelui fluviu Brahmaputra. Povestea sa adevărată se constituie într-unul dintre acele exemple care ar trebuie urmate de fiecare dintre noi. Căci pădurea înseamnă înainte de toate: Viaţă!