Pentru unii oameni pisicile sunt animalul de companie perfect. Le consideră inteligente şi elegante, nişte companioni cu un efect calmant extraordinar şi capabile să facă singure mişcarea de care au nevoie zilnic, dar şi să-şi asigure igiena. Pentru alţii, în schimb, independenţa lor este un lucru frustrant, la fel şi faptul că sunt destul de distante şi calme. Care dintre cele două grupuri are dreptate? Cum sunt, de fapt, pisicile domestice?