Fecioara de fier, mit sau realite? Povestea din spatele cunoscutului obiect de tortură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fecioara de fier a fost descrisă precum o cutie de mărimea unei persoane, festonată, interiorul fiind plin de ţepi. Victima ar fi fost forţată să intre înăuntru, când uşa s-ar fi închis ţepii i-ar fi străpuns corpul. Ţepii ar fi fost scurţi şi amplasaţi în anumite zone, pentru ca victima să moară rapid.

Prima referire istorică detaliată la ”Fecioara de fier” a apărut în Evul Mediu, la sfârşitul anului 1700. Referirea aparţine filozoful german Johann Philipp Siebenkees, care a scris despre execuţia unui falsificator de monede care s-ar fi petrecut cu două secole mai devreme, în 1515, prin utilizarea Fecioarei de fier, în oraşul Nuremberg.

Cu timpul, fecioarele de fier au început să apară în muzeele din Europa şi Statele Unite ale Americi. Una dintre ele a fost la Nuremberg, probabil cea mai faimoasă care a fost construită la începutul anului 1800 şi distrusă în urma unor bombardamente în 1944.

Siebenkees nu a fost primul care şi-a imaginat ca formă de tortură o cutie cu cuie pe interior. În cartea despre filozofia creştină ,,The City of God”  este scrisă o poveste despre tortura generalului roman Marcus Atillus Regulus, care a fost închis într-o cutie căptuşită de cuie pe interior. Marcus nu a murit din cauza cuielor, acesta a decedat în urma lipsei de somn deoarece cutia nu-i permitea să adoarmă.

Istoricul grec Polybius, care a trăit  în jurul anului 100 î.Hr, a răspândit zvonul unei poveşti asemănătoare. Polybius a susţinut că spartanul Nabis  a construit un sistem mecanic sub forma soţiei sale Apega. Atunci când un cetăţean a refuzat să-i plătească taxele, Nabis a utilizat noul său mecanism.

Aceste poveşti sunt dificil de crezut, însă ideea Fecioarei de fier nu era originală  în Evul Mediu. Multe alte dispozitive de tortură sunt asociate din păcate acestei perioade, a declarat istoricul Peter Konieczny.

Tortura a fost extrem de prezentă în Evul Mediu. Uneori era utilizată pentru a extrage mărturisirea unei vine, dar şi pentru mărturisirea păcatelor îneinte de moartea prin execuţie, pentru ca sufletul să nu ajungă în iad. Însă nu era tot timpul o operaţiune atât de elaborată ,,Cea mai comună formă de tortură era prin legarea unui om cu frânghie,” a declarat Konieczny.

Majoritatea miturilor despre tortură au apărut între anii 1700-1800, atunci când oamenii doreau să creadă că predecesorii  au fost mult mai brutali decât ei. Aceste mituri au fost preluate în secolele următoare. În 2013, un jurnalist a declarat că expoziţia despre istoria torturii a reuşit să scotată din insolvenţă muzeul din San Diego.

Sursa: Live Science

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: