Hainele realizate din lapte: cum a fost revoluţionată industria modei în perioada lui Mussolini. Il Duce le-a cerut italienilor inovaţie maximă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Marinetti dorea ca artiştii să îmbrăţişeze noile inovaţii precum automobilele, glorificarea războaielor şi a moralităţii şi dorea eliminarea bibliotecilor şi a muzeelor, care, conform poetului, se axau prea mult pe trecut, relatează Atlas Obscura. 

Moda era unul dintre domeniile fascinante ale Futurismului. Astfel se dorea crearea unor haine din materiale revoluţionare, precum hârtia, cartonul, folia de aluminiu, cauciucul, pielea de peşte sau gazul. În 1920, în cadrul ,,Manifestului Futurismului Modei pentru Femei,” a fost adăugat un nou material, laptele. 

Ideea nu era în întregime nouă. Între 1904 şi 1909, chimistul german Frederick Todtenhaupt a încercat să transforme laptele într-un substitut fibros. Deşi experimentul său a eşuat, Marinetti a fost fascinat de această idee. Multe persoane au început să speculeze că laptele va deveni materialul viitorului.  Ideea nu era atât de nebunească pe cât pare, lâna de exemplu are la bază o proteină, aşadar la un nivel molecular chimiştii trebuiau doar să proceseze caseina pentru a realiza o structură asemănătoare laptelui. 

În 1930, Mussolini le-a cerut italienilor să producă mai multe produse locale pentru a inova ,,mobila, decoraţiunile interioare şi gama de haine italieneşti”.  Cel mai mare succes obţinut de Italia pe piaţa materialelor textile a venit după utilizarea mătăsii artificiale realizate din celuloză. Compania SNIA Viscosa deţinea peste 70% din piaţa de materiale artificiale din Italia. În 1935, SNIA Viscosa a obţinut drepturi pentru un nou tip de fibră – o lână sintetică ce avea la bază un compus din lapte, care avea la bază experimentele lui Todtenhaupt. Noul tip de material a fost denumit lanitat (un cuvânt compus din lâna ce înseamnă lână şi ital de la Italia). 

Procesul de realizare a lânii artificiale a fost perfecţionat de Antonio Ferrettti prin adăugarea acidului în laptele degresat, ce separa caseina din lapte. Următorul pas era dizolvarea caseinei până căpăta o consistenţă viscoasă, apoi aceasta era amestecată cu rapiditate şi apoi amplasată într-o baie chimică pentru a se întări. Rezultatul final a fost o substanţă care era asemănătoare lânei. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: