Căsătoriile cosangvine sunt cele care au consolidat dar au şi dus la căderea dinastiei de Habsburg

Dinastia de Habsburg a reuşit de-a lungul a două secole să îşi consolideze influenţa asupra Spaniei, Austriei şi o poziţie sigură în Europa datorită modului în care alegea să îşi facă alianţele. Mai exact, alianţele politice şi militare se realizau adesea prin căsătorii care, în cazul familiei de Habsburg, erau adesea consangvine. Efectele acestor căsătorii selective au fost observate şi în plan genetic, portretele membrilor familiei prezentând ceea ce biologii numesc prognatismul mandibular, iar istoricii numesc „falca Habsburg”, notează Eurekalert.

„Dinastia Habsburgică a fost una dintre cele mai influente din Europa, dar a devenit renumită pentru consangvinizare, ceea ce a contribuit, eventual, la căderea ei. Arătăm pentru prima dată că există o relaţie pozitivă clară între consangvinizare şi aspectul maxilarului habsburgic”, a declarat profesorul Roman Vilas, de la Universitatea Santiago de Compostela.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

În cadrul unui studiu condus de către profesorul Villa au fost implicaţi 10 chirurgi specializaţi în chirurgia maxilo-facială, care au analizat 66 de portrete a 15 membri ai dinastiei Habsburg, care în ciuda diferenţelor artistice erau reprezentări fidele ale fizionomiei umane. Cercetătorii au aflat că cinci dintre membrii familiei prezentau cazuri extreme de prognatismul mandibular: Maximiliam I (1459-1519), fica acestuia Margareta a Austriei (1480-1530), Carol I al Spaniei (1500-1558), cunoscut ca Carol Quintul al Sfântului Imperiu Roman, Filip al IV-lea al Spaniei (1605-1665) şi Carol al II-lea (1661-1700), ultimul monarh al liniei de Habsburg.

Autorii studiului precizează că au plecat de la un număr limitat de figuri istorice şi că nu pot exclude posiblitatea ca maxilarul specific acestei familii să fie rezultatul unor mutaţii genetice aleatorii şi, deşi scenariul acesta este improbabil, nu îl pot exclude. „În timp ce studiul nostru se bazează pe figuri istorice, consangvinizarea este încă comună în unele regiuni geografice şi în rândul unor grupuri etnice religioase şi, de aceea, este important azi să îi investigăm efectele”, spune dr. Vilas. „Dinastia Habsburg serveşte ca un fel de laborator uman pentru cercetătorii care tratează acest subiect, deoarece proporţia consangvinizării este atât de mare”, a adăugat acesta.

Studiul citat a fost publicat în Annals of Human Biology.

Citeşte şi: