Blana de castor, simbolul suprem al statutului pentru vikingi
În mormintele celor mai bogați vikingi danezi au fost găsite piei frumos lucrate, deși se știu puține lucruri despre ce fel de animale au furnizat hainele pe care le purtau aceștia. Erau animalele sălbatice sau domestice? Erau specii originare din Danemarca sau importate din străinătate?
Acestea ar putea fi întrebări la care ar putea fi dificil de răspuns, dar sunt, de asemenea, întrebări care pot arunca lumină asupra societății și culturii vikingilor, precum și asupra rolului lor în comerțul global.
Cercetătorii au analizat, în revista PLOS One, mostre vechi de blănuri și piei din mormintele unor vikingi de rang înalt din Danemarca. Îmbrăcămintea, accesoriile și mobilierul funerar proveneau de la tipuri diferite de animale, dar o specie importată din afara regiunii era un semn sigur de bogăție și statut.
În secolul al X-lea, rutele comerciale extinse ale vikingilor de peste mări erau bine stabilite, iar blana era una dintre principalele mărfuri pe care le schimbau pe parcurs, scrie Inverse.
Blana, una dintre principalele mărfuri ale vikingilor
Blănurile de veveriță și vulpe, erau considerate un lux. Cea mai mare parte a ceea ce se știe despre comerțul cu blănuri din epoca vikingă provine din surse scrise. Când vine vorba de examinarea resturilor de blănuri în sine, multe mostre nu rezistă testului timpului. Materialele naturale se degradează pe măsură ce trec secolele, iar acest lucru face și mai dificilă analiza ADN-ului animalelor cărora le-a aparținut blana.
Deoarece ADN-ul din mostrele de blană veche era semnificativ degradat, cercetătorii au analizat în schimb proteinele rămase.
Keratina, o proteină care alcătuiește părul, blana, unghiile și pielea, poate rezista mult timp. Proteina se conservă mai bine decât ADN-ul deoarece este pur și simplu mai stabilă ca moleculă, explică Meaghan Mackie, bioarheolog la The Globe Institute din cadrul Universității din Copenhaga.
Pentru a analiza probele, cercetătorii au folosit două tehnici diferite de spectrometrie de masă pentru a potrivi secvențele de keratină cu speciile existente în bazele de date.
Vikingii, pretențioși cu produsele de origine animală
Nu toate speciile de animale au fost înregistrate într-o bază de date, așa că echipa nu a găsit întotdeauna potriviri perfecte. Uneori, au reușit să urmărească identitatea blănurilor și a pieilor până la specii înrudite.
Vikingii danezi erau pretențioși cu privire la modul în care produsele de origine animală erau folosite în anumite scopuri. Analizele au arătat că pieile de la oile domesticite deveneau mai degrabă mobilier funerar decât haine. Pe de altă parte, pieile de veveriță au fost folosite pentru confecționarea de haine.
Dar marea surpriză pentru echipa de cercetare a venit atunci când au identificat haine confecționate dintr-un animal care nu este nativ din Danemarca: castorul.
Acest lucru înseamnă probabil că pieile de castor au fost importate din altă parte. Iar localizarea blănii de castor în multe morminte de înaltă clasă indică faptul că era un material luxos și scump.
De ce este specială blana de castor?
Blana de castor iese cu siguranță în evidență. Are o strălucire distinctă și este mult mai caldă și mai grea decât blana de veveriță. Este, de asemenea, mai rezistentă la apă, ceea ce o face materialul perfect pentru o haină sau o pălărie.
Este probabil ca vikingii bogați să fi folosit aceste piei pentru a-și etala bogățiile – la fel cum o haină de designer ar semnala altora bogăția în zilele noastre.
Încă nu este clar de unde erau importate blănurile de castor, dar cercetătorii cred că provenea de pe ruta spre Stockholmul de astăzi sau spre râurile care se întind în Rusia.
În orice caz, se pare că a deține un obiect făcut din castor avea mult de-a face cu statutul în societatea vikingă. Poate că în acele vremuri existau chiar și oameni care vindeau imitații.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Descoperirea unei săbii vikinge dezvăluie noi indicii despre călătoriile în Marea Nordului
Arheologii au descoperit un șantier naval unic din epoca vikingă