Laserele au dezvăluit un drum indigen care se aliniază cu solstițiul de iarnă, vechi de 1.000 de ani, lângă Canionul Chaco

Laserele au dezvăluit un drum indigen care se aliniază cu solstițiul de iarnă. Acesta este un drum sacru vechi de 1.000 de ani în apropiere de Canionul Chaco, New Mexico. Cercetătorii susțin că acest drum făcea parte dintr-un peisaj ritualic indigen, conectând izvoare naturale și aliniindu-se cu răsăritul soarelui la solstițiul de iarnă, conform unui nou studiu.

Până acum, specialiștii credeau că drumul de la situl Gasco ar fi fost folosit pentru a lega așezările indigene din zonă. Însă noile cercetări au arătat că nu doar că acest drum sacru este mult mai lung decât se estimase inițial, ci și că există un alt drum necunoscut anterior, aproape paralel cu primul. Mai mult, ambele drumuri sunt aliniate cu răsăritul soarelui la solstițiul de iarnă peste Muntele Taylor, un loc considerat sacru de către popoarele indigene până în prezent, au scris cercetătorii în studiu.

• Jocuri financiare: Cum a vrut Rusia să împiedice apropierea Bulgariei de Austro-Ungaria
• Victime ale ciumei, ascunse printre scheletele găsite la Turnul Londrei

Descoperirile de la Gasco, situat la vest de Albuquerque și la aproximativ 80 km sud de Canionul Chaco, sugerează că drumurile construite de această cultură indigenă nu erau doar rute de transport, ci făceau parte dintr-un sistem de credințe cosmologice, afirmă specialiștii.

Un drum indigen care se aliniază cu solstițiul de iarnă ar putea schimba ce înțelegem prin cuvântul „drum”

„Unul dintre cele mai captivante aspecte ale cercetării drumurilor Chacoane este că ne obligă să redefinim conceptul de drum, ce este și ce înseamnă acesta”, a declarat Robert Weiner, arheolog la Colegiul Dartmouth (SUA) și autor principal al studiului.

Folosind hărți publice realizate prin tehnologia LIDAR, un sistem asemănător radarului, care utilizează pulsuri laser pentru a dezvălui structuri ascunse sub vegetație, cercetătorii au determinat că acest drum indigen care se aliniază cu solstițiul de iarnă are aproape 6 km lungime, mult peste estimările anterioare, de câteva sute de metri. Aceste noi descoperiri au fost confirmate ulterior prin lucrări de teren desfășurate în 2021 și 2022, potrivit studiului.

Studiul a fost publicat în revista Antiquity.

Două drumuri paralele

Cercetătorii au identificat și un al doilea drum, aproape paralel cu primul, situat la aproximativ 35 m spre sud, precum și o nouă „herradura”, adică o structură semicirculară din piatră, care ar fi putut servi drept altar de drum. Cultura Chacoană a înflorit în sud-vestul Americii între anii 850 și 1250 d.Hr., cu secole înainte de sosirea europenilor. Weiner consideră că această cultură ar fi putut începe ca o mișcare religioasă, deși detaliile exacte ale credințelor lor rămân necunoscute.

Chacoanii sunt faimoși pentru clădirile lor monumentale din Canionul Chaco și din alte situri, însă se crede că secetele prelungite și alte crize au dus la declinul civilizației lor.

Mai multe grupuri indigene, uneori denumite „indieni Pueblo”, sunt descendente ale Chacoanilor, printre care popoarele Hopi și Zuni, în timp ce poporul Diné, cunoscut sub numele de Navajo, trăiește de asemenea în regiune, explică Live Science.

Un drum indigen care se aliniază cu solstițiul face parte din bogata cultură ritualică a Chacoanilor

Formația neobișnuită a celor două drumuri aproape paralele a mai fost observată și în alte situri Chacoane și ar putea reflecta un principiu dualist din cosmologia acestora, susține Weiner.

Aceste drumuri sacre erau tăiate direct în roca de gresie și aveau o lățime de aproximativ 9 metri, mult mai mari decât ar fi fost necesar pentru o societate care nu utiliza vehicule cu roți sau animale de povară. În unele locuri, drumurile erau prevăzute cu scări și rampe, iar marginile erau căptușite cu movile de gresie și pământ rezultate din excavare.

Weiner a explicat că cele două herraduras descoperite, una deja cunoscută lângă drumul nordic și una nou-identificată lângă drumul sudic, ar fi putut servi drept puncte focale pentru ritualuri desfășurate în timpul procesiunilor sacre. Această ipoteză este susținută de prezența cioburilor de ceramică și a pietrelor sculptate, care ar fi putut fi ofrande. De asemenea, este posibil ca un drum și herradura aferentă să fi fost utilizate iarna, iar celălalt drum vara.

Deși drumurile ar fi putut avea și utilizări practice, cum ar fi transportul lemnului, ele par să fi avut în principal un rol ceremonial în cadrul credințelor Chacoane, a spus Weiner.

Bogăția arheologică este în pericol

Antropologul Stephen Lekson, de la Universitatea din Colorado Boulder (SUA), expert în cultura Chacoană, dar care nu a fost implicat în noua cercetare, a declarat că rețeaua de drumuri preistorice construită de Chacoani acoperă o suprafață arheologică de dimensiunea statului Ohio.

„Geografia domeniului Chaco este conservată în mod unic prin drumurile sale, precum și prin mare parte din cosmologia Chacoană”, a spus el, adăugând că acest studiu demonstrează cât de bogat din punct de vedere arheologic poate fi chiar și un segment mic al rețelei de drumuri.

Lekson a avertizat însă că multe situri Chacoane sunt în pericol din cauza proiectelor energetice desfășurate pe terenuri publice, dezvoltări care ar putea „distruge acest capitol esențial din istoria Pueblo și Navajo”.

Vă recomandăm să citiți și:

A avut Iisus soție și copii? Un cercetător al Bibliei răspunde

Un dinozaur erbivor misterios a fost descoperit în China

De ce a fost ridicat Stonehenge? Iată ce spun cele mai recente cercetări!

Legăturile genomice dintre oamenii moderni și strămoși ar putea fi mai vechi decât s-a crezut