Opt mituri despre vikingi care s-au dovedit a fi false

Era vikingă s-a întins din secolul al IX-lea până în secolul al XI-lea şi a avut un impact major asupra culturilor din Europa, ajungând şi pe alte continente, precum Asia, Africa şi chiar America (detalii aici), cu secole înaintea lui Columb, scrie History.

Mitul 1: purtau coifuri cu coarne

• Imagini din sălbăticie: Un cerb, surprins în timp ce își spală coarnele într-o adăpătoare din pădure
• Top 10 mituri și legende ale Romei Antice

Imaginea cu un viking care are un coif cu coarne e probabil cea mai răspândită, însă nu există nicio dovadă arheologică ce poate să ateste autenticitatea acestei imagini. Purtau coifuri normale, iar coarnele nu ofereau niciun avantaj practic pentru protecţie, mai ales în condiţiile în care metalele nu erau tocmai uşor de procurat.

Ideea modernă provine din romantismul german de secol XIX, care îi ilustrează pe războinicii nordici care purtau coifuri cu coarne. Apoi, numeroşi artişti şi alţi creatori de desene şi filme au preluat imaginea.

Foto: Arhivă

Mitul 2: erau un grup bine definit numit „vikingi”

Termenul „viking” provine din vechea limbă islandeză şi care înseamnă în traducere aproximativă „locuitor al văilor”. Cuvântul a devenit sinonim cu expediţiile navale şi se aplica oricărui popor din nordul Europei.

Scriitorii contemporani nu foloseau cuvântul „viking” când se refereau la grupul de oameni. Îi numeau nordici, oameni din nord sau simplu păgâni (majoritatea celor care au scris despre ei erau călugări creştini).

Astfel, termenul „viking” a început să fie utilizat pentru toată regiunea scandinavă, inclusiv Danemarca, Norvegia şi Suedia. Nu erau nicidecum uniţi, existând deseori şi conflicte între aceste popoare şi  puţine situaţii în care aceştia îşi uneau forţele.

Mitul 3: erau foarte violenţi

Vikingii şi-au dobândit locul în istorie datorită (sau din cauza) raidurilor asupra mănăstirilor. Călugării au înregistrat aceste raiduri şi desigur, maniera în care au făcut-o era probabil hiperbolizată.

Cu siguranţă, au fost multe întâlniri violente cu aceştia, în special în insula britanică. Totuşi, în timp ce unii erau războinici neînfricaţi care inspirau teroare, existau şi nordici paşnici care se ocupau cu comerţul.

Sursa: Arhivă

Mitul 4: luau ce voiau şi plecau

Mitul acesta este continuarea mitului anterior. Nu doar că nu se rezumau la raiduri, ci şi ocupau şi colonizau zone. Spre exemplu, o aşezare de succes a fost Dublin, care a fost creată în anul 841. Acesta a crescut într-un oraş mare, cu port şi unde au fost bătute primele monede irlandeze. În York, scandinavii au ajutat la dezvoltarea oraşului anglo-saxon, ajungând până la mare. De asemenea, Islanda s-a dezvoltat datorită colonizării vikinge.

Normandia reprezintă o altă poveste de succes a scandinavilor. Normanzii (nordicii) s-au stabilit în teritoriul din nord-vestul Franţei după ce a fost dat de regele franc Carol al III-lea (879 – 929) în încercarea de a opri incursiunile vikingilor.

Mitul 5: erau păgâni fără Dumnezeu

Multe scrieri, fiind de origine creştină, îi înfăţişează pe scandinavi ca fiind popoare fără religie (deci şi fără moralitate). Acestea nu sunt susţinute de dovezile arheologice şi de textele scandinave.

Religia vikingă era structurată şi bazată pe un discurs stabilit. Nu era însă tradiţie scrisă, acesta fiind un motiv important care a dus la dispariţie. Deseori, vikingii nu-şi practicau religia în temple, ci aveau locuri naturale considerate sacre precum râurile sau lacurile.

Cosmologia vikingă era de asemenea elaborată, făcând diferenţa între Midgard şi alte lumi spirituale, precum Asgard, unde locuiau zeii. Arborele Lumii. Yggdrasil se întindea în toate lumile, de la zei la giganţi. Exista şi un loc special dedicat războinicilor, anume Valhalla.

Mitul 6: erau ignoranţi şi barbari

Vikingii nu erau ignoranţi şi barbari, aşa cum erau consideraţi de scribii creştini. Deşi nu au scris texte lungi, aveau un scris complex (runele) care era bogat în simbolism. Fiecare literă a alfabetului era asociată cu un cuvânt şi avea un anumit înţeles.

Înţelesul acestora era şi spiritual, iar scrierile descriau cum acestea sunt conectate cu anumiţi zei sau zeiţe.

Nefiind simpli barbari, vikingii au fost ingineri navali desăvârşiţi. Dovezile arheologice care datează din perioada preistorică atestă importanţa bărcilor, iar în secolul IX avea bărci suficient de avansate şi versatile, capabile să străbată atât râurile, cât şi mările.

Mitul 7: tratau femeile rău

Deşi societatea vikingă era militară, aceştia avea consideraţie şi pentru bărbaţi înţelepţi şi femei. Femeile avea cheile gospodăriei şi averii, mai ales când bărbaţii erau plecaţi. Există dovezi că unele femei au fost antrenate pentru a deveni conducători militari.

Mai mult decât atât, femeile aveau mai multe drepturi decât în societăţile creştine ale acelei perioade, putând divorţa de soţii lor dacă erau violenţi sau nu arătau respect faţă de ele.

Mitul 8: erau neîngrijiţi

Mitul acesta este departe de adevăr. În multe situri arheologice s-au descoperit ustensile cosmetice, precum piepteni, lame de ras sau pensete. Nu locuiau în întuneric, în colibe insalubre, ci de obicei în case normale sau oamenii mai înstăriţi în locuinţe mari şi luxoase.

De asemenea, dieta lor era de calitate şi includea mult peşte, dar şi vânat precum urs sau căprioară.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

În urmă cu peste un mileniu, adevăratul Ragnar Lodbrok conducea o bătălie legendară care avea să-i asigure un loc în istorie

Despre berserkeri si alte mituri vikinge

Vikingii erau influenţaţi de către Islam? Descoperirea unor haine din secolul X dezvăluie informaţii surprinzătoare

TOP 10 descoperiri arheologice din 2017