Viaţa de pe planetă este în PERICOL din cauza unui fenomen din Alaska

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Roisin Commane, savant la Harvard şi autor al acestui studiu, a precizat că, „peste zone întinse, observăm o creştere substanţială de cantitate de CO2 care se eliberează în timpul toamnei”, scrie Science Alert.

Studiul a fost de amploare, la acesta participând 19 cercetători de la diferite instituţii, inclusiv NASA’s Jet Propulsion Laboratory şi National Oceanic and Atmospheric Administration.

• A fost descoperit un nou melc de mare mic și colorat
• Test de cultură generală. De ce unele flori se închid noaptea?

Măsurătorile au scos la iveală că, din 2012 până în 2014, Alaska a eliberat (exclusiv din surse biologice) 220 milioane de tone de dioxid de carbon.

De asemenea, alte măsurători au arătat că, din 1975, a existat o creştere de 73,4% de carbon pierdut în atmosfera din Alaska din octombrie până în decembrie, odată cu încălzirea treptată a climei.

Commane precizează că „temperatura trebuie să ajungă la zero şi să se echilibreze pentru ca solurile să îngheţe”. Fără acest îngheţ, solul va elibera carbonul prins în permafrost, care se întâmplă să se găsească în cantităţi imense, proces similar cu evenimentele din Siberia. Provenienţa acestui carbon este reprezentată de plantele antice, pe care, odată încălzite, microbii din sol le vor consuma, eliberând carbon odată cu acest proces.

Au existat savanţi care speră ca odată cu încălzirea globală, regiunile nordice vor deveni mai verzi şi vor suporta o diversitate mai mare de viaţă vegetală. În acest context, Commane dezvăluie că, „în nord, nu este suficientă lumină pentru plante”, deci acest lucru este improbabil.

Un alt studiu din 2016 al US Geological Survey vine în contrast cu studiul recent, în sensul că Alaska absoarbe mai mult carbon decât eliberează şi va continua în acest fel pe tot parcursul secolului XXI. Cercetătorii s-au bazat însă pe un set de date mai vechi, cel mai recent an fiind 2009.

Deşi Alaska este o regiune de întindere scăzută pe lângă Siberia şi Canada, unde acelaşi proces este proeminent, studiul de faţă îi poate ajuta pe cercetătorii din cele două ţări din punct de vedere metodologic: măsurarea şi monitorizarea emisiilor de CO2 în atmosferă în „momentele critice” ale permafrostului, adică toamna şi iarna, atunci când (teoretic) solul ar trebui să fie îngheţat.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Microbii din permafrost vor decide soarta planetei

Fenomenul EXTREM din Siberia! ‘Poarta către Iad’ devine din ce în ce mai mare şi prezintă riscuri majore

S-a deschis poarta gigantă spre ”lumea de dedesubt”. Misterul imensului crater siberian care scoate sunete monstruoase a fost elucidat – FOTO+VIDEO

Veste ÎNGRIJORĂTOARE pentru omenire! A fost descoperită o rezervă IMENSĂ de metan sub Oceanul Pacific