Mistreţul sălbatic, principalul animal care transmite pesta procină africană

Pesta porcină africană este o boală virală a porcilor domestici şi mistreţilor care prezintă febră hemoragică şi are ca rezultat mortalitate de până la 100% a animalelor infectate. Nu are riscuri pentru sănătatea umană, dar poate avea consecinţe socio-economice, comerciale şi de securitate alimentară majore.

 

Boala s-a răspândit în întregul Caucaz şi Europa de Est de la intrarea sa în Georgia din Africa în 2007. În anii care au urmat, boala a trecut frontierele şi a intrat în Armenia, Federaţia Rusă, Ucraina, Belarus, Lituania, Polonia, Letonia, Moldova şi recent Republica Cehă şi România. Orice ţară cu un sector al producţiei de porcine sau de mistreţ este în pericol.

 

În timp ce toţi membrii familiei de porcine sunt vulnerabili la infecţie, boala clinică este văzută doar la porcii domestici şi sălbatici, precum şi la mistreţii europeni cu care sunt înrudiţi. În prezent nu există vaccin împotriva virusului pestei porcine africane. 

 

„Nu este încă clar modul în care mistreţii sălbatici transmit boala”, a spus ofiţerul FAO pentru sănătatea animală Daniel Beltran-Alcrudo, „dar pare să depindă în mare măsură de densitatea populaţiei şi de interacţiunea cu producţia de porci cu o biosecuritate scăzută”.

 

Întrucât serviciile veterinare nu sunt bine pregătite sau experimentate în tratarea faunei sălbatice, Beltran-Alcrudo a spus că este esenţial să se faciliteze înţelegerea şi coordonarea cu autorităţile din domeniul faunei şi pădurilor – precum şi cu vânătorii – pentru a confrunta cu succes cu boala.

 

Intitulat „Managementul pestei porcine africane în supravegherea mistreţului şi prevenirea transmiterii la / de la porci domestici”, workshop-ul de două zile va permite participanţilor să înveţe despre şi să discute diferite abordări de management al sănătăţii animalelor la mistreţi. De asemenea, vor dobândi experienţă în domeniul vânătorii, biosecurităţii, prelevării de probe şi eliminării carcaselor.

 

Evenimentul va contribui la elaborarea unei strategii pentru a preveni intrarea virusului în ţări în care încă nu există contaminare şi pentru a contracara mai bine boala la mistreţii din ţările deja afectate.

 

Instruirea este complementară cu un manual recent publicat privind detectarea şi diagnosticul pestei porcine africane, disponibil acum în limba engleză şi în limba rusă, care va fi distribuit tuturor participanţilor.

 

În cazul în care pesta porcină africană se stabileşte la populaţia de porci mistreţi sau de porci sălbatici, controlul eficient devine o provocare. Strategia este de a minimiza contactul dintre mistreţi şi porcii domestici prin împrejmuirea fermelor de porci, limitarea numărului de porci liberi sau sălbatici şi asigurarea eliminării corespunzătoare a deşeurilor de la sacrificare şi din bucătării.

 

Presiunea generată de vânătorile intensive poate forţa migrările mistreţilor pe distanţe lungi, crescând în acest mod aria afectată de boală

 

Care este modul optim de control al pestei porcine africane la mistreţul sălbatic este încă o sursă de controversă. Îndepărtarea carcaselor în timpul epidemiilor, urmată de decontaminarea sitului – chiar dacă necesită multe resurse – a fost utilizată pe scară largă şi cu succes în Uniunea Europeană.

 

Vânătoarea poate forţa migrarea pe distanţe lungi ale animalelor, crescând în acest mod aria afectată de boală. Împrejmuirea zonelor deschise, folosirea motedelor de respingere a animalelor sau hrănirea suplimentară pot fi, de asemenea, problematice şi sunt încă subiect de dezbateri. Vânătorii şi cluburile de vânătoare, precum şi serviciile forestiere sunt considerate parteneri cheie în supravegherea şi controlul bolii la mistreţi.