Ghețarii din Elveția au pierdut 19,4% din volumul de gheață începând din 2021, pe fondul temperaturilor ridicate și al ninsorilor reduse din timpul iernii. Numai în primele opt luni ale anului 2026, volumul acestora a scăzut cu 5,5%, potrivit unui raport anual de monitorizare citat de The Guardian.
Reducerea din acest an se apropie de recordul înregistrat în 2022, după o vară marcată de valuri de căldură intense. Cercetătorii avertizează că numeroși ghețari se dezintegrează, iar locurile acoperite până recent de straturi groase de gheață se transformă în peisaje stâncoase.
Matthias Huss, glaciolog la ETH Zürich și autor principal al raportului, spune că amploarea schimbărilor este greu de imaginat pentru cei care nu au văzut aceste locuri în trecut.
„Am vizitat unul dintre acești ghețari săptămâna trecută și este impresionant să te afli într-un peisaj selenar, unde acum câțiva ani exista un strat gros de gheață, un ghețar întins. Acum este un deșert de stânci, printre care au mai rămas blocuri izolate de gheață veche, care se topesc pe rocile încinse”, a declarat cercetătorul.
Raportul, realizat de Rețeaua Elvețiană de Monitorizare a Ghețarilor împreună cu Comisia Elvețiană pentru Observarea Criosferei, arată că grosimea medie a ghețarilor a scăzut cu 2,5 până la 4 metri în 2026.
Oamenii de știință observă tot mai frecvent că ghețarii se prăbușesc din interior. Cursurile de apă de sub gheață sapă cavități care slăbesc structura acestora și provoacă surpări.
„Apar găuri uriașe, ca într-o bucată de brânză, în mijlocul gheții, iar plafoanele lor se prăbușesc. Aceste procese dezmembrează ghețarii și accelerează retragerea lor”, a explicat Huss.
Potrivit unei analize publicate de serviciul meteorologic elvețian MeteoSwiss, perioada aprilie-septembrie 2026 a fost cea mai caldă și mai secetoasă de la începutul măsurătorilor, în 1864.
Deși vara aceasta a fost mai călduroasă decât cea din 2022, pierderile de gheață nu au depășit recordul din acel an. Cercetătorii pun diferența pe seama cantităților mai mici de praf saharian depuse pe zăpadă, a unui strat de zăpadă ceva mai consistent la sfârșitul iernii și a expunerii mai mari la soare.
Un exemplu al ritmului accelerat de topire este fostul ghețar Plattalvafirn, cunoscut și ca Griess, care și-a pierdut 99% din suprafață în numai 20 de ani.
Huss avertizează că ritmul actual al topirii depășește cu mult nivelurile considerate obișnuite în trecut, iar unii ghețari nu se mai retrag treptat, ci se dezintegrează.
O nouă specie de pinguin a fost descrisă după mai bine de un secol
Un pui de țestoasă cu două capete a fost găsit la Cape Cod. Este al treilea caz în cinci ani