Chiar totul se transforma?

In Delta, aluviunile aduse de apele Dunarii sporesc, an dupa an, uscatul si modifica geografia Romaniei. Paradoxal si dramatic, anul acesta, pamantul Deltei va creste inca mai mult din pricina pamantului rupt de ape din interiorul tarii in urma nesfarsitelor inundatii. Legile fizicii functioneaza neselectiv: lucrurile se transforma, in vreme ce nimic nu se pierde. Pamantul din Moldova, din Ardeal, din Valcea devine pamant dobrogean.

In laborator, asertiunea „Nimic nu se pierde“ suna firesc. In realitatea Romaniei devastate de ape, „Nimic nu se pierde“ suna ca naiba. Tot asa suna statisticile: atatea gospodarii afectate, atatea victime, atatea persoane ramase fara adapost. Cifre. In spatele acestora zac visele facute tandari si lesul sperantei, pe campul ramas sterp, sufocat de namolul disperarii. Un singur suflet nefericit ar trebui sa ne nefericeasca pe toti. Atat de multa suferinta au adus anul acesta apele, incat acum n-o mai putem cuprinde: a devenit statistica.

• In asteptarea anului negru
• Armele secrete ale lui Hitler

Am fost, recent, in Delta, si m-am cutremurat: o data de frumusetea indescriptibila a taramului de ape si a doua oara de insasi apa aceea care purta cu dansa franturi de bucurie, inecate. Si peste toate acestea pluteau, maiestuos, pelicanii.

Ma gandesc ca, de aici inainte, daca va fi sa mai am sansa de a ma afla in fata unui lucru neasemuit de frumos, voi cauta sa aflu si ma voi pleca in fata durerii care l-a nascut.

foto: Adrian Stoicoviciu