Creierul moral

Propunand acelasi joc in culturi diferite, specialistii au observat variatii atat ale sumei oferite de donatori, cat si ale celei refuzate de destinatari, in Occident majoritatea celor interpelati considerand ca, daca cineva a primit 10 dolari degeaba, nu este corect sa ofere mai putin de 40%.  In cele din urma, experimentele au dovedit fara tagada faptul ca majoritatea persoanelor testate refuza orice tranzactie inechitabila, o decizie considerata de specialisti aprioric irationala, avand in vedere faptul ca nu poate fi mai avantajos sa nu castigi nimic decat sa castigi ceva, oricat de putin.  Teoria existentei unui simt natural al echitatii la fiinta umana a fost ulterior confirmata cu ajutorul rezonantei magnetice, care a evidentiat rolul determinant jucat in acest tip de decizii de o arie cerebrala asociata producerii unor emotii de tipul durerii si al furiei, numita insula anterioara, precum si de partea dreapta a cortexului prefrontal dorsolateral. 

In luna noiembrie a anului trecut, o echipa de la Institutul pentru Cercetari Empirice in Economie din cadrul Universitatii din Zürich a neutralizat prin stimulare magnetica transcraniana aceasta arie a creierului unor voluntari, cercetatorii observand apoi, tot in cadrul unui joc al ultimatumului, ca subiectii acceptau cu mai multa usurinta tranzactii necinstite.  Pentru Marc Hauser, aceasta descoperire este extrem de semnificativa. „Emotiile reprezinta niste mecanisme selectionate de evolutie in cadrul speciilor pentru ca ele le-au permis membrilor acestora sa reactioneze intr-o maniera adecvata in situatii care au privit supravietuirea. Daca le simtim, este pentru ca am fost programati genetic sa o facem in decursul evolutiei umane“, a comentat el.  Sa distingi intre bine si rau, intre drept si nedrept, sa actionezi pentru binele comunitatii chiar si in dauna propriilor interese sunt manifestari ale acelui simt etic considerat caracteristic speciei umane. Totusi, spun etologii, aceste comportamente nu sunt doar ale noastre. Si primatele actioneaza in baza unui soi de moralitate, din care, pe cale evolutiva, ar descinde cea umana. 

• Cercetătorii au readus la viață o genă dispărută la plante
• Corpul își amintește trauma chiar și după ce mintea o uită, arată un studiu

In opinia primatologului Frans de Waal de la Emory University, Atlanta, SUA, radacinile moralitatii umane pot fi identificate in comportamentul maimutelor antropomorfe (cimpanzei, gorile si orangutani). Unii considera ca este dificil de vorbit despre o adevarata moralitate a actiunilor la primate, dar in opinia lui de Waal simtul nostru etic descinde direct dintr-o serie de comportamente sociale evoluate in timp la animale, ca o consecinta a traiului in comun, asa cum este de exemplu solidaritatea fata de cel aflat in dificultate.  Fara aceste etape anterioare, identificabile la maimute, simtul nostru etic ar fi inexplicabil, sustine omul de stiinta.  Si totusi, pentru multi savanti, in special pentru cei de formatie filosofica, Homo sapiens reprezinta unica specie animala ale carei actiuni pot fi evaluate din punct de vedere moral, fiind singura care se foloseste de limbaj pentru a se raporta la sine si la propriile actiuni. De aici a decurs o alta teorie, conform careia, pentru a descoperi natura moralei umane, nu are sens sa analizam comportamentul cimpanzeilor. Oricat de util ar fi, modelul animal este inadecvat: continuitatea dezvoltarii nu presupune neaparat uniformizare si omogenizare. Psihicul uman s-a construit intr-un mod cu totul particular, iar daca procesul evolutiv a facut din Homo sapiens o specie cu capacitati lingvistice atat de dezvoltate (ele reprezentand, de altfel, si unica diferenta substantiala dintre om si celelalte specii animale), asta inseamna ca limbajul defineste natura noastra biologica in raport cu celelalte vietuitoare.  Suntem asadar animale in mod natural culturale, in mod natural inzestrate cu limbaj; ca atare, tocmai in limbajul in sine este implicata biologic componenta morala. Iar limbajul ne delimiteaza universul.

Foto: Guliver, Red Dot, Photos