Hubble a găsit o planetă îndepărtată care dispare cu o viteză record

Descoperirile, publicate pe 13 decembrie în jurnalul Astronomy & Astrophysics, îmbunătăţesc cunoaşterea astronomilor cu privire la evoluţia sistemelor planetare, scrie Phys.

„GJ 3470b îşi pierde mai multă masă decât oricare altă planetă pe care am observat-o până acum; în doar câteva miliarde de ani de acum, jumătate din aceasta va dispărea”, a precizat David Sing, profesor la Johns Hopkins University şi autor al studiului.

• Invențiile invizibile fără de care lumea modernă s-ar opri: de la GPS la fibra optică
• Un crater de impact în formă de potcoavă, descoperit în China, ar putea fi cel mai…

Studiul face parte din programul PanCET (Panchromatic Comparative Exoplanet Treasury), condus de Sing, care are scopul de a măsura atmosferele a 20 de exoplanete cu metode optice, în lumină ultravioletă şi în infraroşu, atunci când îşi orbitează steaua.

O problemă de interes este modul în care planetele îşi pierd masa prin evaporare. Planetele precum super-Pământurile sau „Jupiteri” fierbinţi se află mai aproape de steaua sa, având temperaturi mai ridicate, ducând la evaporarea atmosferei. 

Deşi aceste două tipuri de planete sunt des întâlnite, exoplanetele medii de dimensiunea lui Neptun (circa de 4 ori mai mare decât Pământul) sunt rare. Cercetătorii emit ipoteza că acestea rămân fără atmosferă şi în ultimă instanţă devin planete mai mici. Observarea acestui proces este dificilă, pentru că poate fi studiată numai în lumină ultravioletă, ceea ce limitează cercetătorii în examinarea stelelor la o distanţă nu mai mare de 150 de ani lumină de Terra. GJ 3470b se află la 96 de ani lumină distanţă şi orbitează o stea roşie pitică în direcţia generală a constelaţiei Racului.

În acest studiu, cu ajutorul telescopului Hubble, astronomii au găsit că exoplaneta GJ 3470b a pierdut mult mai multă masă şi are o exosferă semnificativ mai mică decât prima exoplanetă de dimensiunea lui Neptun studiată, Gj 436b, din cauza densităţii mai scăzute şi fluxul mai ridicat de radiaţii de la steaua gazdă.

Densitatea mai scăzută face ca GJ 3470b să aibă o forţă de atracţie gravitaţională mai mică, ceea ce duce la incapacitatea de a-şi reţine atmosfera încălzită. De asemenea, GJ 436 are o vârstă de 4-8 miliarde de ani, în timp ce GJ3470 are doar 2 miliarde de ani; o stea mai tânără este mai activă şi mai puternică, emiţând mai multă radiaţie.

Echipa lui Sing estimează că GJ 3470b a pierdut deja până la 35% din masa totală, iar în următoarele miliarde de ani, tot gazul va fi eliminat, lăsând doar miezul solid.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Exoplanetele ce conţin apă cresc şansele descoperirii vieţii extraterestre

Există şanse mari ca cea mai apropiată exoplanetă de Pământ să poată susţină viaţa

În premieră, astronomii au detectat prima Lună din afara Sistemului Solar

Au fost descoperite două sisteme solare ce conţin exoplanete asemănătoare cu Pământul