Coronavirusul poate rămâne în aer liber până la trei ore – studiu

În studiul finanţat de guvernul american şi publicat marţi în jurnalul ştiinţific New England Journal of Medicine (NEJM), oamenii de ştiinţă americani au precizat că coronavirusul SARS-CoV-2 a fost detectat în vaporii din aer timp de maxim trei ore, până la patru ore pe obiectele din cupru, în timp ce pe carton a rezistat maximum 24 de ore, iar pe suprafeţele din plastic sau oţel inoxidabil până la două-trei zile.

Noile rezultate oferă informaţii cheie despre rezistenţa SARS-CoV-2, care provoacă boala COVID-19, şi sugerează că oamenii se pot infecta atât pe cale aeriană, cât şi după ce au atins obiectele contaminate.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Oamenii de ştiinţă au comparat modul în care mediul a influenţat cazurile de COVID-19, faţă de cele SARS (provocate de virusul SARS-CoV-1). Acesta din urmă a infectat peste 8000 de oameni şi a omorât peste 770 între 2002 – 2003.

Cercetătorii au încercat să imite cele două virusuri care ajung de la o persoană infectată, prin tuse sau atingerea obiectelor, pe suprafeţele folosite zilnic în casele oamenilor sau în spitale. Ulterior, oamenii de ştiinţă au analizat cât timp virusul a rămas infecţios pe aceste suprafeţe. În studiul lor, aceştia au folosit şi un nebulizator, pentru a simula tusea sau strănutul unei persoane care duce la răspândirea virusului în mediul înconjurător, şi astfel au descoperit că SARS-CoV-2 poate rezista până la trei ore în particulele suspendate în aer.

COVID-19 şi SARS, acelaşi nivel de viabilitate în aer

Totodată, ei au descoperit că nivelul de viabilitate în aerul liber al coronavirusului care provoacă COVID-19 este similar cu al celui care provoacă Sindromul Acut Respirator Sever (SARS). Atunci de ce numărul de cazuri de COVID-19 sunt extraordinar de mari faţă de cele care au fost în timpul epidemiei SARS?

Oamenii de ştiinţă afirmă că dovezi emergente sugerează că persoanele infectate cu SARS-CoV-2 ar putea răspândi virusul fără să ştie (sunt asimptomatici) sau înainte de avea simptomele. Aceasta face ca măsurile de combatere a bolii care au avut efect împotriva SARS-CoV-1 (urmărirea intensivă a contacţilor şi izolarea cazurilor) să fie mai puţin eficiente împotriva succesorului său SARS-CoV-2.

Totodată, cerectătorii de la cele patru instituţii americane afirmă că, spre deosebire de SARS-CoV-1, majoritatea cazurilor secundare de transmitere a virusului SARS-CoV-2 par să provină din comunităţi, mai degrabă decât în mediul sanitar. Cu toate acestea, centrele medicale sunt vulnerabile la introducerea şi răspândirea SARS-CoV-2, iar stabilitatea SARS-CoV-2 în aerosoli şi pe suprafeţe contribuie probabil la transmiterea virusului în unităţile sanitare.

Studiul finanţat de guvernul american a stârnit critici din partea altor oameni de ştiinţă care nu au participat la el. Aceştia pun la îndoială faptul că un nebulizator poate simula eficient tusea sau strănutul unei persoane infectate, astfel că rezultatele ar putea fi viciate. 

Vă recomandăm să citiţi şi: