De câți oameni ar avea nevoie o bază pe Marte?
Noi cercetări sugerează că o bază pe Marte ar putea funcționa cu mult mai puțini coloniști decât se prevedea anterior. Studiul a analizat, de asemenea, ce tipuri de personalitate sunt cel mai bine adaptate șederilor pe termen lung pe Planeta Roșie.
Cercetările efectuate de oamenii de știință de la Universitatea George Mason (SUA) și de la alte instituții au analizat provocările cu care se vor confrunta coloniștii de pe Marte în timp ce aceștia construiesc și mențin o prezență umană auto-susținută. Cercetarea vine în momentul în care agențiile spațiale din întreaga lume încep să planifice viitoare misiuni spațiale de lungă ședere pe Lună și, în cele din urmă, pe Planeta Roșie.
Scopul cercetătorilor a fost să răspundă la întrebări precum: Ce condiții sunt necesare pentru a menține o bază pe Marte stabilă? Ce combinație de tipuri de personalitate s-ar descurca cel mai bine în acest mediu ostil? De câte resurse va fi nevoie timp de doi ani între reaprovizionări și presupunând apariția unor accidente ocazionale?
După cum arată studiul, este nevoie de puțin peste 20 de oameni pentru a începe o viitoare așezare pe Marte.
Câți oameni vor fi necesari pentru a menține prima bază pe Marte?
„Din multiplele noastre simulări și scenarii (până la 28 de ani Pământeni), am constatat că o populație inițială de 22 a fost minimul necesar pentru a menține o dimensiune viabilă a așezărilor pe termen lung”, au scris autorii într-o lucrare publicată pe serverul arXiv, care încă nu a fost evaluată de colegi.
„Considerăm, spre deosebire de alte studii, că numărul minim de persoane cu toate tipurile de personalitate care poate duce la o așezare durabilă este de zeci și nu de sute”, mai spun cercetătorii, potrivit Space.com.
Pentru a răspunde la întrebări și a determina mai bine interacțiunile comportamentale și psihologice ale viitorilor coloniști marțieni, echipa a folosit o abordare de modelare computerizată numită simulare Agent-Based Modeling (ABM).
Cum au fost realizate simulările?
ABM-urile sunt utilizate în mod obișnuit pentru a studia interacțiunile dintre oameni, lucruri și locuri, de-a lungul timpului. Cercetătorii au luat în considerare și date privind grupurile de oameni aflate în alte situații îndepărtate cu stres ridicat, inclusiv la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Acest lucru le-a permis să testeze numărul minim de oameni necesar pentru a menține în funcțiune un avanpost pe Marte, uneori timp de aproape trei decenii.
Modelul folosit de echipă presupunea că așezarea de pe Marte a fost deja construită și că hrana, aerul și apa sunt produse in situ pe Planeta Roșie. Asta înseamnă că baza marțiană simulată nu necesită timp de pornire.
Așezarea ABM are înființat și un generator nuclear care are o sursă constantă de energie electrică pentru minimum 7 ani. Scopul acestei așezări simulate este de a extrage minerale de pe Planeta Roșie pentru a fi trimise înapoi pe Pământ.
Testul a simulat de 5 ori o perioadă de 28 de ani, iar dimensiunile populației avanpostului au fost variate de la 10 la 170 pentru a găsi dimensiunea stabilă.
Ce personalitate ar trebui să aibă oamenii din această bază pe Marte?
Pe lângă faptul că a constatat că o bază pe Marte ar putea funcționa pe perioade lungi de timp cu doar 22 de persoane, echipa a stabilit că așezarea ar putea supraviețui dacă populația sa scade până la 10 coloniști, dar numai dacă ar fi reconstituită în 1,5 ani, acesta fiind timpul stabilit de simulare între misiunile de aprovizionare de pe Pământ.
Echipa a mers mai departe, testând și ce tip de persoană pare să fie cel mai potrivit pentru șederi lungi pe suprafața lui Marte.
Simulările ABM utilizate de echipă i-au permis să țină seama de interacțiunile dintre coloniști, luând în considerare patru tipuri de personalitate de bază bazate pe reziliență și capacitatea de a face față. Aceste patru tipuri au fost definite ca fiind agreabil, sociabil, reactiv și nevrotic.
Echipa a definit agreabilii ca fiind „indivizi cu cel mai scăzut grad de competitivitate, agresivitate scăzută și care nu sunt fixați pe rutine stricte”, în timp ce persoanele sociale au fost „indivizi cu un grad mediu de competitivitate, extrovertiți, necesită interacțiune socială, dar nu sunt fixați pe rutine stricte.
Oamenii cu un grad mediu de competitivitate și orientare interpersonală competitivă și care sunt fixați pe rutine stricte au fost clasificați drept reactivi. Grupul final, „indivizi cu un grad ridicat de competitivitate, caracteristici interpersonale extrem de agresive și capacitatea de a se adapta la plictiseală sau la o schimbare a rutinei”, au fost clasificați drept nevrotici.
În modele, așezările de pe Planeta Roșie au început cu un număr egal din fiecare dintre aceste patru tipuri de personalitate. În toate testele, cercetătorii au subliniat că cei cu tipurile de personalitate „agreabilă” au fost singurii coloniști de pe Marte care au rezistat de-a lungul tuturor simulărilor.
Capacitatea de adaptare
„De asemenea, am descoperit că tipul de personalitate „agreabilă” avea cea mai mare probabilitate de a supraviețui. Stresul cauzat de accidente, precum și din interacțiunea cu alți coloniști, își spune cuvântul, iar tipurile de personalitate „agreabilă” au fost evaluate a fi cele mai durabile pe termen lung, în timp ce nevroticii au arătat cea mai mică capacitate de adaptare”, a scris echipa.
Pe lângă modelarea evenimentelor la nivel individual, cum ar fi interacțiunile dintre coloniști, echipa a folosit simulările ABM și pentru a răspunde la provocările globale. Acest lucru înseamnă analiza impactului potențial al unor evenimente precum accidentele și întreruperile lanțului de aprovizionare al bazei marțiene cu Pământul, în ansamblu.
Echipa a spus că cercetările lor „demonstrează că succesul psihologic al echipei și al individului în medii extreme poate fi atribuit în mare măsură capacității de adaptare, pe care o definim ca fiind capacitatea oamenilor, organizațiilor și sistemelor, folosind abilitățile și resursele disponibile, de a gestiona condițiile adverse, riscurile sau dezastrele”.
Pentru studii viitoare, echipa sugerează varierea proporțiilor tipurilor de personalitate în rândul coloniștilor, sugerând că o echipă formată doar din „agreabili” ar putea face cele mai coezive și de succes așezări marțiene.
Vă recomandăm să citiți și:
„Marile pete albe” de pe Saturn produc semnale radio pe care oamenii de știință nu le pot explica
Dumitru Prunariu regretă eșecul misiunii Luna-25 a Rusiei. „Adevărul este că eram optimist”
Roverul Chinei a descoperit structuri ascunse adânc sub fața nevăzută a Lunii