Bule uriașe par să provină de la gaura neagră supermasivă a galaxiei noastre

Pe măsură ce cercetăm cerul cu telescoape din ce în ce mai puternice, am descoperit o mulțime de lucruri pe care cele mai bune modele ale noastre despre Univers nu le-au prezis, de la cercurile radio ciudate (ORC) și Kýklos, la galaxiile potențial supradimensionate din Universul timpuriu.

O surpriză deosebit de gigantică a fost observată pentru prima dată de telescopul spațial cu raze X eROSITA, un proiect rusesc și german de cartografiere a Universului în raze X.

• Pentru prima dată, cercetătorii ar fi detectat un obiect masiv în Centura Kuiper
• Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu

În 2020, telescopul a dezvăluit o structură gigantică situată undeva spre centrul galaxiei noastre.

Problema era că structura, care semăna cu o bulă uriașă, se afla la o distanță necunoscută. Ar fi putut fi fie o structură locală gigantică de scară 102 parsec în apropiere, dar întâmplător în direcția găurii negre supermasive a galaxiei noastre, fie o structură absolut uriașă 104 de Sagittarius A* însuși.

Studiile recente au făcut să pară mult mai probabil că avem de-a face cu o structură cu adevărat enormă în direcția centrului galaxiei, care seamănă izbitor de mult cu „bulele Fermi” descoperite de Telescopul spațial Fermi cu raze gamma, scrie IFLScience.

O structură gigantică situată undeva spre centrul galaxiei noastre

Explicația favorită până în prezent este că „bulele” sunt rezultatul unei cantități uriașe de energie eliberată în centrul galactic (GC).

„În loc să fie o caracteristică independentă, Lotus Petal Cloud compune bula nordică eROSITA împreună cu North Polar Spur. Având în vedere că cele două caracteristici îndepărtate (NPS și LPC) acoperă un unghi de ∼90°, bula compusă din acestea ar trebui să fie îndepărtată și gigantică, cu o scară de câțiva kiloparsecs”, explică un studiu recent publicat în Astrophysical Journal Letters.

„Cel mai plauzibil model pentru o astfel de structură este o bulă gigantică înrădăcinată și suflată de episoade de eliberare de energie la GC”.

„Deocamdată, trebuie să observăm mult mai mult aceste bule pentru a cunoaște mecanismul precis, dar astrofizicienii sugerează că ele sunt alimentate de orificii de evacuare”.

O cantitate uriașă de energie produce „bule”

„Bănuiam că, de fapt, câmpurile magnetice acționează ca pereții coșului de fum și că gazul fierbinte călătorește în sus prin ele, ca fumul”, a explicat într-o declarație Scott Mackey, doctorand la Universitatea din Chicago și autor principal al unui studiu pe această temă.

Conform studiului respectiv, atunci când o stea cade într-o gaură neagră, praful supraîncălzit urcă pe acest „coș” cu viteze mari înainte de a ieși prin „orificiul de ventilație” din vârf, la aproximativ 700 de ani lumină deasupra centrului galactic. În timpul călătoriei, gazul se ciocnește cu gazul mai rece, creând unde de șoc și raze X strălucitoare, captate de telescoapele terestre.

Sunt necesare mai multe studii pentru a vedea mecanismul precis al acestor bule ciudate și ce impact au asupra evoluției galaxiei noastre și a altor galaxii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O nouă gaură neagră a fost descoperită în centrul galaxiei noastre

Cea mai rară gaură neagră din Calea Lactee, ascunsă după 7 stele care „nu ar trebui să fie acolo”

Telescopul Webb a observat o gaură neagră cu o masă inexplicabil de mare

A fost descoperită cea mai masivă gaură neagră stelară din galaxie