Omuleti cenusii, verzi si nu numai

Cu putine exceptii, ca simpaticul personaj E.T. din celebrul film omonim al lui Spielberg, cinematografia si televiziunea ne-au obisnuit sa vedem orice potentiala fiinta extraterestra ca pe un invadator respingator, agresiv si, de cele mai multe ori, dezbracat. In lumina imaginatiei cineastilor, stai si te intrebi daca „alienii“, cu infatisarea lor, care, de cele mai multe ori, numai inteligenta nu sugereaza, cu miscari greoaie si membre destinate, parca, numai loviturilor directe sau manipularii de cadavre, nu sunt cumva niste paraziti care au preluat tehnologii superioare, migalos elaborate, de la vreo civilizatie demult apusa. Dar cand totul se petrece in numele show-ului si noi trebuie sa fim baietii buni…

„Potrivit martorilor…“
Descrierile din literatura de specialitate serioasa sunt, totusi, mai sensibile la aspectele practice pe care evolutia unor specii capabile de voiaje interplanetare le-ar presupune. Mai mult decat atat, zecile de ani ani de documentare asupra observatiilor unor presupuse fiinte din alte lumi par sa distinga intre mai multe specii. Desigur, descrierile caracteristicilor fizice si comportamentale ale extraterestrilor nu sunt rodul vreunui studiu stiintific riguros, bazat pe interviuri, fotografii si disectii, ci, mai degraba, o colectie de relatari subiective ale celor care sustin ca au fost martorii unor astfel de aparitii. Desi numeroase puncte de referinta comune fac posibila o catalogare relativa a speciilor de vizitatori extraterestri ce confera veridicitate existentei unora dintre ei, trebuie sa tinem cont de factorii – deloc putini sau neglijabili – care pot influenta observatorii in descrierile lor. Mediul cultural, nivelul intelectual, profilul psihologic, locatia si traditiile sau religia sunt doar cativa dintre acestia.  

Atlas zoologic intergalactic
Imaginea consacrata din zilele noastre a unui extraterestru „real“ este aceea a unei creaturi asemanatoare unui fetus, firava, cu cap supradimensionat, ochi mari si migdalati de un negru absolut, putine sau nici o alta trasatura faciala si extremitati subtiri. Cercetatorii si pasionatii OZN stiu, insa, ca infatisarea vizitatorilor poate fi cu mult diferita de aceasta. Numarul urias de raportari ale unor intalniri de gradul 3 din cea de-a doua jumatate a secolului XX si varietatea caracteristicilor rezultate din relatarile martorilor au ridicat o noua problema in studierea fenomenului. Astfel a aparut necesitatea elaborarii unui sistem de clasificare. Asa cum era de asteptat, prima pozitie pe lista este ocupata de fiintele cu trasaturi aparent umane, imbracate, in general, in costume dintr-o bucata si care vorbesc si se comporta asemenea oamenilor. Cea de-a doua categorie este, probabil, cea mai raspandita in observatiile de acest gen: umanoizii. Asemanatori oamenilor, insa cu diferente anatomice vizibile, acestia au adesea capul disproportionat de mare in raport cu trupul, iar trasaturile faciale variaza intre abia schitate si inexistente. O trasatura comuna in cazul umanoizilor o reprezinta ochii extrem de mari, fara pupile si care nu clipesc. Dimensiunile acestor extraterestri „clasici“ rareori le depasesc pe cele ale unui om de statura medie, variind de obicei intre 1 si 1,7 metri. Lor li se adauga constitutia slaba, acoperita de costume stranse pe corp, de obicei gri sau argintii (au existat insa cazuri in care descrierile au ilustrat ceea ce ar putea fi costume spatiale). Creaturile cu aspect animalic, ceva mai rare, sunt caracterizate de trasaturi specifice mamiferelor, reptilelor sau pestilor: blana, gheare, coada, solzi sau alte texturi ciudate ale pielii, urechi ascutite si ochi neumani. Majoritatea, insa, par sa imprumute detalii fizice ale primatelor, dublate de mersul biped. Inaltimea tipica a fiintelor din aceasta categorie variaza intre 1,8 si 2,5 metri, iar comunicarea se face, de regula, fie prin sunete animalice, fie prin telepatie. Cel de-al patrulea tip este reprezentat de extraterestrii robotici. Ei par a avea corpul construit din metal sau din alte materiale artificiale, iar miscarile sunt nenaturale. Deseori, in cazul acestei „specii“, au fost raportati ochi luminosi si abilitatea de a pluti prin aer sau de a face martorii sa pluteasca. Fizic, creaturile robotice pot avea diverse forme, de la umanoide pana la masinarii uriase, iar inaltimea poate varia intre cativa centimetri si 5-6 metri. Vocea metalica fara inflexiuni si telepatia par a fi metodele de comunicare specifice acestora.

Cea mai permisiva clasa, in materie de infatisare si de comportament, este cea a entitatilor exotice. Acestea pot avea trasaturi umane sau animalice grotesc exagerate si combina, uneori, caracteristicile biologice cu cele artificiale (gen cyborg). De obicei in pozitie bipeda, creaturile exotice au inaltimi cuprinse intre 30 de centimetri si 3 metri si comunica in special pe cale telepatica.  

A sasea si ultima categorie – cea aparitionala – este si cea mai controversata, aflandu-se la granita dintre pseudostiinta fenomenului OZN si cea a paranormalului. Mai mult decat orice, entitatile aparitionale imprumuta caracteristicile fantomelor, fiind capabile sa se materializeze sau dematerializeze si sa-si schimbe forma. Manifestarea in fata martorilor poate fi selectiva si, cu unele ocazii, a fost semnalata abilitatea telekinetica de a muta obiecte si oameni fara contact fizic. Extraterestrii „eterici“ par sa prefere telepatia pentru a comunica.

The Truth Is Out There
Simpla asociere a termenului de extraterestru cu astfel de aparitii nu atribuie modernitate ideii de fiinte nepamantene care au intrat in contact cu civilizatia noastra. Un studiu superficial al istoriei si mitologiei grecesti, crestine sau celtice, de exemplu, ne dezvaluie existenta inca din cele mai vechi timpuri a unor figuri stranii si inexplicabile. Sa fie demonii, gnomii sau zeii vizitatori de pe alte planete? Ori, poate, E.T.-ul zilelor noastre este o tranzitie fireasca de la misticism la o cultura dominata de stiinta si de nevoia de a crede ca nu suntem singuri in Univers. Incertitudinea in aceasta problema nu va fi risipita, probabil, decat in momentul in care vocea divina se va face auzita din cer sau primul extraterestru va lua cuvantul in cadrul Adunarii Natiunilor Unite.

Doctor in fizica si cercetator ufolog, acesta a studiat si a documentat de-a lungul timpului numeroase presupuse cazuri de contacte cu extraterestrii. Punctul de plecare al acestor studii este teoria formulata chiar de Lawson: rapirile extraterestre sunt fantezii arhetipale ale mintii umane in asteptarea unui declansator care implica evenimente sau credinte personale si in care amintirile de la nastere ale subiectului ocupa un loc central. Unul dintre cele mai cunoscute instrumente de analiza in domeniul OZN este clasificarea alcatuita de Alvin Lawson. Aceasta cuprinde 6 categorii de trasaturi generale ale potentialelor fiinte extraterestre vazute pe Terra, conforme cu relatarile celor implicati in contacte: uman, umanoid, animalic, robotic, exotic si aparitional.    

Descrierile celor care au observat entitati exotice sunt extrem de variate. De la fiinte asemanatoare garguilor si pana la uriasi cu infatisare umana, totul este posibil in aceasta categorie.  

Pe 16 noiembrie 1963, patru tineri din Kent, Anglia, se indreptau spre casa, cand au fost surprinsi de aterizarea unui obiect neidentificat din care si-a facut aparitia o creatura complet neagra, cu statura umana dar fara cap, avand in loc de maini un set de aripi similare celor de liliac.

In intens mediatizatul incident din Voronej, Rusia (1989), aterizarea unui OZN de mari dimensiuni a fost urmata de coborarea din nava a trei creaturi de peste 3 metri inaltime, cu aspect umanoid si capete extrem de mici in raport cu trupurile, insotite de ceea ce parea a fi un mic robot.