Masinile zburatoare ambuteiaj pe Bulevardul Norilor

Productia de masa a unor bolizi care sa goneasca in aceeasi masura pe sosele si in vazduh ar putea fi raspunsul la problemele generale de trafic, care, in marile metropole, devin din ce in ce mai presante. Pornind de la aceste considerente, trei firme au declansat o competitie acerba pentru inventarea primei masini zburatoare de serie.

Macro Industries – o companie din Huntsville, SUA, care a cumparat Consolidated-Vultee, creatorul ConvAirCarului – promite ca pana la sfarsitul anului 2005 va lansa pe piata SkyRider X2R, o masina zburatoare capabila sa decoleze si sa aterizeze vertical. Designul acesteia va combina eleganta unei masini-sport de doua persoane cu mobilitatea unui elicopter sau avion. Sistemul de navigare al SkyRiderului va fi controlat aproape in intregime de sateliti GPS si de servicii celulare.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

Pasagerii se vor sui pur si simplu in SkyRider si vor programa manual sau vocal destinatia pe care o vor dori, dupa care masina ii va duce acolo automat. Pe unele portiuni de drum, cei de la Macro Industries se gandesc la introducerea unor tronsoane de fire electrice, astfel incat SkyRider sa functioneze atat ca o masina zburatoare, cat si ca un minitroleibuz personal. In Israel, firma AD&D Ltd. proiecteaza, sub indrumarea dr. Rafi Yoeli, un prototip de vehicul zburator pentru doua persoane, denumit CityHawk.

Asemenea SkyRiderului, CityHawk va avea capacitatea de a decola si ateriza vertical. Puterea de propulsie a prototipului va fi data de patru elice, activate de patru motoare cu combustie interna, ceea ce-i va permite lui CityHawk sa aterizeze in siguranta chiar si atunci cand unul dintre motoare nu va functiona. Se estimeaza ca masina va atinge o viteza de 200 de km/h. Primele teste vor avea loc in toamna acestui an.

Atat Macro Industries, cat si AD&D Ltd. au insa de recuperat un handicap considerabil fata de Moller Corporation, firma care, de 40 de ani, traieste din producerea si comercializarea bolizilor zburatori. 40 de ani cu Skycar Paul Moller este unul dintre cei mai inversunati constructori de masini zburatoare: timp de 40 de ani, pe parcursul carora a cheltuit peste 40 de milioane de dolari, Moller a incercat sa produca o masina zburatoare sigura, accesibila si usor de fabricat.

In 1962, a realizat mai multe schite, pe care le-a adunat sub conceptul de skycar, si a infiintat Moller Corporation, care producea sisteme de zbor si motoare de navigatie pentru avioane. Cel dintai Skycar, XM-2, avea designul unei farfurii zburatoare si a fost fabricat in 1965. In timpul primului test, XM-2 a reusit sa se ridice la o inaltime de 10 metri, s-a invartit pe loc timp de 5 minute, apoi a aterizat.

Deloc descumpanit de semiesec, Moller a intrat din nou in atelier si a perfectionat prototipul, dotandu-l cu doua motoare Mercury. Redenumit XM-3, acesta avea sa zboare, in 1966, vreme de peste doua ore, deasupra aeroportului international US Davis, devenind, astfel, primul skycar perfect functional. In 1970, incurajat de succes, Moller a realizat un nou upgrade la serie: XM-4 – o masina zburatoare de doua persoane, dotata cu opt motoare Fichtel-Sachs, care si-a demonstrat din plin capacitatile in timpul testelor realizate in 1974.

In 1983, a aparut Moller International, prima firma din istoria omenirii care avea ca obiect explicit de activitate fabricarea si comercializarea masinilor zburatoare, denumite de catre Moller VTOL (Vertical Takeoff and Landing Aircraft). Compania a inventat si integrat diverse tehnologii necesare VTOL: sisteme electronice de stabilizare si control, ventilatoare pentru racirea motoarelor, mecanisme si structuri de zbor compatibile cu designul aerodinamic al skycarurilor.

La doar zece ani dupa ce fratii Wright reuseau sa decoleze cu primul avion din istorie, eveniment petrecut in anul 1903, Glenn Curtiss, alt pionier al aviatiei, indraznea deja sa viseze la fabricarea unei masini zburatoare. In prezent, la United States Patent and Trademark Office sunt inregistrate 89 de prototipuri de asemenea masini. Unele chiar au zburat. Majoritatea, nu. Din cele 89 de modele, se disting sase – definitorii pentru istoria aparatelor de zbor –, care s-au aflat foarte aproape de productia in serie. Cei sase magnifici Autoplanul Curtiss.

In 1917, Glenn Curtiss a incercat pentru prima oara sa construiasca un vehicul zburator. Autoplanul sau era format din trei aripi de aluminiu lungi de 12 metri, un motor de 50 de cai-putere, o elice si trei roti. Autoplanul nu a izbutit sa se ridice, dar a „topait“ de cateva ori. Arrowbilul. Inventat in 1937 de Waldo Waterman, Arrowbilul era un hibrid intre un studebaker si un aircraft, fiind dotat cu un motor de 100 de cai-putere, o elice si trei roti. In timpul primei testari, dupa cateva salturi pe loc, aripile aparatului s-au rupt, din cauza greutatii.

Airphibianul.
A fost construit in 1946 de catre Robert Fulton, pe baza unui concept novator: in loc sa adapteze o masina pentru zburat, Fulton a adaptat un avion pentru sosele. In numai cinci minute, aripile si coada Airphibianului puteau fi detasate de intreg, facand aparatul apt pentru rulajul pe sosea. Airphibianul avea un motor de sase cilindri cu 150 de cai-putere, prin intermediul caruia reusea sa atinga 80 de km/h in aer si 50 km/h la sol. In ciuda succesului si a popularitatii de care s-a bucurat prototipul – practic, prima masina zburatoare perfect functionala din istorie, acreditata de catre Administratia Federala de Aviatie din SUA –, Fulton nu a gasit finantatori pentru a produce Airphibianul pe scara larga.

ConvAirCarul.
In 1940, firma americana Consolidated-Vultee a aplicat pe o masina Sedan un sistem de zbor detasabil. ConvAirCarul a debutat, insa, abia in 1947. Demonstratia a fost incununata de succes: timp de o ora, masina-avion a survolat coastele Los Angelesului. Din nefericire, planurile de producere in masa a acesteia s-au spulberat cand, in timpul celei de-a treia demonstratii, ConvAirCarul s-a prabusit.
Avrocarul.
Construit prin eforturile reunite ale armatelor canadiana si britanica, Avrocarul a fost prima masina zburatoare destinata unor scopuri militare, urmand sa aiba rolul unui transportor aerian usor si rapid. Desi a trecut cu brio toate testele si demonstratiile, Avrocarul nu a intrat niciodata in productia de masa, din motive care raman si astazi necunoscute.

Aerocarul.
Inspirat de Airphibianul lui Robert Fulton, Moulton Taylor a creat in 1969 cel mai cunoscut si performant prototip din istoria masinilor zburatoare. Aerocarul, fabricat aproape in intregime din fibra de sticla, a fost conceput pentru a rula pe sosele, a zbura si a reveni pe pamant fara a se opri. Altfel spus, era o masina zburatoare completa. Atat in aer, cat si la sol, prototipul lui Fulton atingea 200 km/h. Dupa o serie de drive-fly-tests reusite, Aerocarul a fost a doua masina zburatoare din istorie care a primit acreditarea Administratiei Federale de Aviatie din SUA.

In 1970, Ford Motor Co. a luat serios in calcul posibilitatea de a lansa comercial Aerocarul, dar criza de petrol din anii ’70 a zadarnicit aceste planuri. Desi nici una dintre masinile zburatoare prezentate anterior nu a reusit sa depaseasca faza de prototip, pionierii care le-au faurit au demonstrat ca un autoturism poate sa goneasca atat pe sosele, cat si in ceruri. Prototipurile secolului XXI Dupa un secol de sperante neimplinite, visul constructorilor de masini zburatoare este foarte aproape de a se concretiza, gratie materialelor sintetice si proiectarii computerizate.