Bucurestiul in 22 de povesti

Coordonator: Adrian Majuru
Editura: Humanitas

Initial, voiam sa incep spunand ca a trecut multa vreme de cand nu am mai citit o carte cu poze. Aici, o parte din farmec au detinut-o tocmai acestea. Mai intai, aproape inaintea fiecarei povesti se gaseste o pagina din coltul careia autorul iti zambeste. Poza respectiva e urmata de un text scurt prin care persoana care mai devreme iti zambea face cunostinta cu tine, cititorul, folosind orasul drept punct de reper al vietii sale. Apoi, povestile in sine sunt insotite de imagini infatisand o parte din locurile din Bucuresti descrise, fiind usor de recunoscut pentru cineva care locuieste aici, si nu numai.
Restul imaginilor se privesc cu ochii mintii. Povestile sunt scurte, dar pline de emotie. Ai impresia ca savarsesti un act de indiscretie citind o scrisoare adresata cuiva drag, pe care nu ar fi trebuit sa o gasesti. Fiecare cuvant devine un fragment de viata, te simti transportat in timp si spatiu. Pe rand, te afli in scara blocului, te plimbi cu tramvaiul, stai pe bancile din Cismigiu ori Herastrau sau faci pozne in parc. Pe scurt, iti insusesti amintiri pe care, desi nu le-ai trait, le simti in parte vibrand in tine.

Citeste continuarea pe bookblog.ro